Stil

Metrosexual, maccaron, dandy – o scurtă istorie a modei bărbatești

scris pe 16 Noi 2011 de Dragoș Aliciu 16232 vizualizări
Stil - Barbatii si moda

Dacă astăzi discutăm despre look-ul metrosexual, în urmă cu 200 de ani puteam vorbi despre maccaroni. Nu este vorba despre paste, ci despre un stil vestimentar. Am făcut o scurtă trecere prin fascinanta istorie a modei bărbătești, de la ridicol la ceea ce numim astăzi „elegant“.

S-ar spune că femeile sunt cele care funcționează ca motor al schimbării în lumea modei, dar de fapt, de-a lungul istoriei, bărbații au dovedit o preocupare cel puțin la fel de activă pentru modul în care arată. Senatorii și împăratul erau exemplele de ținută în Roma Antică, vestimentația, frizura și modul în care își rădeau fața fiind unanim acceptate ca paginile „Vogue“ ale socieții latine.

Atitudinea și vestimentația bărbaților din „Clubul Maccaroni“ era adesea ironizată. În cercul lor, termenul maccaroni era folosit însă numai cu valențe pozitive.

Termenul metrosexual este o combinație dintre „metropolitan“ și „heterosexual“ tipărită pentru prima dată pe la mijlocul anilor ’90 și intrată în uz curent undeva în anii 2000. Pare o invenție recentă, dar în urmă cu trei secole, în loc de „cool“, „fashionable“, „à la mode“ sau…metrosexual, o anumită categorie de bărbați din elita britanică și-ar fi spus unul altuia că sunt „very maccaroni“.

În evidentă legătură cu pastele făinoase, cuvântul provenea din excursiile pe care tinerii le făceau adesea pe continent, și mai ales în Roma și Veneția. Macaroanele erau un tip de mâncare puțin cunoscut în Regat, așa că termenul a părut, probabil, amuzant. Reveneau în țară pentru a aborda un aer afectat și o vestimentație exagerată, completată aproape invariabil de o perucă foarte înaltă, pudrată din plin cu praf alb. Săbiile pe care le purtau la brâu erau folosite pentru a-și așeza și da jos pălăriuța comică din vârful perucii enorme. Ridiculizați adesea pentru manierele lor teatrale și comportamentul efeminat, maccaronii au dispărut la nu foarte mult timp după introducerea taxei pe pudră din 1795. Conform legii, cu excepția familiei regale, militarilor, marinarilor și a altor câteva categorii profesionale, oricine dorea să folosească pudră pentru față sau păr, trebuia să plătească o taxă anuală de o guinee. Venise timpul dandy-ilor.

Caricatură a lui George Bryan Brummell (1778-1840), fidelă stilului său vestimentar

Dacă David Beckham a fost printre primii bărbați care a avut nevoie de inventarea lui „metrosexual“ pentru o descriere fidelă, George Ryan „Beau“ Brummell, tot un britanic, și-a legat numele de apariția curentului „dandy“. Beau folosea moda pentru a se afirma în interiorul unei pături sociale superioare, din care nu putea făce parte altfel. Spre finalul secolului al XVIII-lea, ținuta lui era definiția bărbatului bine îmbrăcat, atent la cele mai mici detalii. Perfect bărbierit, mereu curat, îmbrăcat doar în tonuri de negru și alb, garderoba lui avea să influențeze în mod decisiv „uniforma“ bărbătească pentru următoarele două secole: costumul din două piese.

Scriitorul irlandez Oscar Wilde a fost editor al publicației The Lady’s World magazine, în paginile căreia scria articole despre politică, cultură sau modă. Era extrem de preocupat de propriul aspect, iar următorul citat îi aparține: „Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months.“ (Moda este o formă de urâțenie atât de greu tolerabilă încât trebuie să o schimbăm o dată la fiecare șase luni)

De exemplu, prin eșarfa prinsă cu un nod complicat în dreptul gâtului, Brummell a dat tonul folosirii zilnice a cravatei, iar pantalonii săi coborâți până deasupra pantofilor au înlocuit în timp varianta scurtată în dreptul genunchiului. Pe lângă îmbrăcăminte și obsesia constantă pentru igienă, Beau era cu totul un personaj extravagant. Întrebat cât ar costa hainele unui bărbat bine îmbrăcat, Brummell a răspuns cu lejeritate „800 de lire“, în condițiile în care salariul unui manufacturier obișnuit nu depășea o liră pe săptămână. Cheltuielile exagerate i-au adus recunoaștere socială la curtea regelui George al IV-lea, dar într-un final și falimentul. După ce a cheltuit până la ultimul ban din moștenirea tatălui, Beau Brummell a murit într-un azil din Franța.

Cary Grant este considerat de experții în modă drept unul dintre cei ma influenți bărbați ai secolului al XX-lea. Exemple despre modul său de a se îmbrăca se găsesc în cartea „Cary Grant: A Celebration of Style“

Parcursul lui nu a rămas neobservat, însă. Termenul dandy s-a impus în secolul al XX-lea ca descriere a bărbaților cu stil, eliberându-se de sensurile peiorative pe care le purta predecesorul maccaroni. În categorie au intrat poetul Byron, scriitorul Oscar Wilde sau, mai târziu actori americani precum Clark Gable, Fred Astaire sau Cary Grant. Garderoba lui Beau a influențat masiv moda secolului al XX-lea, iar statuia sa tronează la intrarea de pe strada Jermyn în Picadilly Arcade, una dintre cele mai luxoase zone de cumpărături din Londra, destinate aproape exclusiv bărbaților. Dedesubtul statuii e gravată inscripția “To be truly elegant one should not be noticed.” (Eleganța adevărată trece neobservată)

3 comentarii

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului