Motor

Meritul de a conduce un Porsche nu se cumpără cu bani

scris pe 05 Iun 2013 de Constantin Bacheș 14096 vizualizări
feat pana

Drumul de la Stuttgart spre Basel cu un Porsche Panamera îți oferă șansă să experimentezi senzațiile singurei limuzine Porsche. Doar că, pe lângă o călătorie „business-class”, rolul de „proprietar” al unui automobil de 100.000 euro te expune și mentalității germane față de cine trebuie să conducă o mașină de lux.

Despre Panamera s-au spus multe lucruri frumoase încă de la lansare, în 2009. Are un design echilibrat, dacă luăm în calcul lungimea de 5 m, iar în interior s-au păstrat toate trăsăturile legendarului 911, de la forma volanului și arhitectura consolei centrale, până la senzația de pe scaunul șoferului. A fost ideea Porsche de a oferi un model cu 4 locuri confortabile, sperând să țină pasionații aproape și atunci când se gândesc la o limuzină practică. În viața de zi cu zi, Panamera a reușit să-și convingă doar parțial publicul țintă, iar asta se simte urmărind cifrele de vânzări. Inițial, Porsche a sperat că, mai ales cu versiunea diesel, va reuși un al doilea automobil de fiecare zi, precum SUV-ul Cayenne. Dar, în realitate, Panamera a plăcut doar cunoscătorilor deoarece s-a arătat mai puțin confortabilă decât limuzinele consacrate alături de care a fost judecată.

O călătorie care începe la sediul Porsche de la Stuttgart are un farmec aparte. În primul rând, pornești de la o adresă emblematică pentru mândria germanilor. Pe lângă uzina cu aspect industrial, găsești aici clădirea impresionantă a muzeului unde modelele de colecție spun povestea de succes al celui mai puternic producător de modele supersport din Europa, dacă ne raportăm cel puțin la volumul producției. Panamera mă aștepta în parcare într-o configurație aparte denumită „Platinum Edition”. Modelul se distinge prin detaliile cromate de la exterior, un habitaclu în nuanțe de bej și maro dar, mai ales, prin echiparea bogată pe care ajungi să o apreciezi când ai de petrecut câteva ore la bord de unul singur. Porsche oferă toate „gadget-urile” industriei premium, de la climă inteligentă, scaune ventilate și uși cu închidere asistată, până la un pachet multimedia deservit de un touchscreen de 7 inci.

Față de versiunea Diesel, condusă anul trecut în cadrul Porsche Performance Drive, Panamera pe benzină transmite un mesaj sportiv pronunțat, lucru care se simte încă de la momentul în care răsucești cheia în formă de mașinuță. Sunetul gros al motorului se turează puțin, „de control”, după care rămâne prezent undeva în fundal asemeni unui „mârâit” de rasă. Am setat navigația pentru Birndorf, un orășel la 50 km de Basel, și am plecat. Străzile din Stuttgart sunt perfect planificate de o minte germană, toate semafoarele fiind sincronizate. Mersul liniștit scoate la iveală latura calmă din comportamentul mașinii de 300 CP dar performanțele sportive rămân ușor de anticipat din moment ce orice apăsare a pedalei de accelerație primește un răspuns prompt care te împinge brusc peste limita legală de viteză. Meritul este în primul rând al cutiei de viteze PDK, adică o transmisie inteligentă cu două ambreiaje care schimbă treptele instantaneu dar te lasă să turezi motorul dacă „simte” că ai nevoie să depășești în forță.

Ieșită pe autostradă, Panamera își arată vocația de long-cruiser în stilul propriu. Suspensia pneumatică se adaptează perfect denivelărilor și asigură un nivel de confort ridicat, doar că nu ajungi „să plutești” așa cum se întâmplă într-un S-Class. Principalele diferențe față de o limuzină în sensul cunoscut de toată lumea sunt direcția foarte precisă și poziția în scaunele „scoică”. Chiar dacă în spate există loc pentru doi pasageri și un portbagaj repectabil de 450 l, caracterul lui 911 se simte mai puternic decât aș fi crezut.

Prima oprire într-o benzinărie a devenit prilej de admirație pentru lumea oprită în parcare. Parcă mai mult decât în orice peisaj românesc, lumea a întors discret privirea după silueta impunătoare și m-a fixat imediat în rolul de posesor de Porsche. În ciuda așteptărilor, numărul reacțiilor care dezaprobă vârsta mea în contextul mașinii se dovedește majoritar. Ceva nou. Spre deosebire de orice am avut ocazia să experimentez conducând prin România tot felul de modele premium, în Germania ideea că ai ales un Porsche Panamera înainte de 50 de ani pare să fie o problemă…

Am lăsat în urmă atitudinea „ciudată” și m-am îndreptat spre zona muntoasă de dinainte de Elveția. Sunetul motorului devine tot mai prezent pe măsură ce bifez viraj după viraj, iar transmisia PDK îmi citește gândurile cuplând fără greșeală exact treapta potrivită pentru maxim de cuplu. Conceptul de mașină sport se dovedește mai aproape ca niciodată de clasa limuzină. Este de ajuns să nu privești în oglinda retrovizoare pentru a-ți imagina că ești într-un 911 puțin mai spațios. „Umfăturile” din dreptul farurilor sunt vizibile și la Panamera, în partea de jos a câmpului vizual, iar în oglinzile laterale apare același „umăr” proeminent. Este însă o mașină mult mai grea și asta înseamnă că trebuie să fii mai atent la spațiul în care vrei să virezi sau la momentul la care te aștepți să oprești.

Ajuns la destinația finală din Germania, Panamera s-a așeazat impunător în parcarea hanului unde cea mai „extravagantă” mașină era un Golf Cabrio. Porsche trezește respectul celor din jur și sunt din nou pus sub semnul întrebării. Doar că, de această data, abordarea este directă și vine din partea unuia dintre proprietarii mai în vârstă. „Conduci o mașină foarte frumoasă, dar nu este cumva prea devreme să ajungi la așa un model?”. Rămân pe moment fără cuvinte după care îi răspund că sunt jurnalist și am primit sprijinul Porsche pentru acest drum. Toată lumea răsuflă ușurată și zâmbește înțelegând că rolul meu pe scaunul șoferului este temporar. În viziunea unui orășel german, Panamera este un model de lux pe care îl merită persoanele cu părul cărunt și o carieră care să le justifice posibilitățile financiare.

Concluzie

La finalul unei călătorii de 880 km, Panamera își confirmă apartenența într-un segment aparte. Are trăsăturile distincte ale lui 911 dar și eleganța unei limuzine de clasă mare. Oferă confort pentru patru pasageri dar reușește să nu își dezmintă caracterul sportiv specific oricărui Porsche. Impune respect și pretinde maturitate din partea celui de la volan. Cel puțin din punctul de vedere al unei mentalități germane.

Modelul condus:

Porsche Panamera Platinum Edition, motor 3,6 l benzină, 310 CP, viteza maximă – 259 km/h, accelerație 0-100 km/h în 6 secunde (cu pachetul Sport Chrono), preț de la 86.000 euro. Consum mediu înregistrat în test – 8,8 l/100 km.

Testul a fost efectuat pe traseul Stuttgart – Birndorf – Basel și retur. Mașina a fost pusă la dispoziția StyleReport.ro de Porsche cu sprijinul Porsche Inter Auto Romania.

10 comentarii

  • johnel pe 05 Jun 2013

    “frumoasa” masina… la spate seamana leit cu Pobeda(pentru initiati)

    Reply
  • dANIEL pe 05 Jun 2013

    Ma intreb … ce cutume mai poate inventa o societate ca sa bata cuie in talpa membrilor ei?

    Nu inteleg … ce f..e grijsa pe cineva ce masina conduc eu cata vrea am platit-o?

    In definitiv, un tanar de 30 de ani cu o slujba stabila si un salariu de 3000 de euro (poate si mai putin!) si-ar putea permite masina asta. Nu zic ca se justifica efortul financiar dar … daca asta-i damblaua mea de ce as astepta pana la 50 cand voi deveni doar caraghios intr-o astfel de masina (totusi sport!)?

    Reply
    • Nautilus pe 05 Jun 2013

      Ruralii catolici din Austria, Germania sau Elveţia sunt foarte conservatori şi încep să se mârâie la orice manifestare a luxului (maşină prea scumpă, costum prea elegant la o cârciumă de cartier, ceasul scos ostentativ afară din mânecă, brăţară de aur la un bărbat etc), e ca şi cum le-ai spune “m–e, băi, n-aveţi voi bani ca mine, fraierilor”.

      Reply
    • Ovi pe 05 Jun 2013

      Daca prin absurd ai putea sa o cumperi in rate pe 5 ani cu 5% dobanda ar fi 1888 Euro/luna. Casco la o asa masina ar fi cel putin 500 de euro pe luna. Reviziile anuale obligatorii 2000-3000 Euro adica sa zicem inca 200 euro pe luna. Plus impozite asigurari…Crezi cumva ca iti mai raman si bani de benzina din salarul acela grozav de 3000 ? Cine e caraghiosul acum?

      Reply
      • MM pe 07 Jun 2013

        Casco+Asigurare la o masina ca aia in Germania nu e mai mult de 2000 de euro pe AN. Daca ai istoric poate fi chiar mai putin.
        Masina fiind noua, pe perioada garantiei reviziile le primesti gratis de la dealer. Impozitul undeva pe la 450 de euro pe an.

        Iar pentru autorul articolului: In Stuttgart si prin imprejurimi masina e foarte foarte importanta si conteaza modelul. Nu e nimeni indignat daca la 30 de ani ai S-Klasse sau Panamera, de obicei e chiar un avantaj cand vrei sa inchei o tranzactie.

        Reply
  • zimbru pe 06 Jun 2013

    la noi doar cei cu bani din afaceri necurate isi cumpara asa ceva.

    Tanar de 30 de ani? Daca are un salariu de 3000 de euro, atunci are 100% studii superioare. O persoana educata are alte cu totul alte prioritati in viata: sa calatoreasca, sa isi intemeieze o familie, sa isi ia o casa. Din cei 3000 mai raman bani pentru o masina modesta, si aia luata in rate. Plus ca o masina scumpa inseamna impozite mari si o intretinere costisitoare.

    Reply
    • Nautilus pe 06 Jun 2013

      Eu aş sta niţeluş pe gânduri înainte să fac afirmaţii de genul ăsta (cum a mai fost unul pe 4tuning prin 2007 care spunea că Mercedes e cumpărat numai de ţigani, fără să se întrebe de unde sunt atâtea zeci de mii de ţigani prin Berlin sau New York :D )

      Faptul că în 2009 (primul an al modelului) s-au vândut 6 bucăţi în România şi 2350 în Germania arată că realitatea e puţin diferită.

      Reply
  • dan pe 10 Jun 2013

    Nu e vorba de varsta. Masina e un kitsch si marea majoritate a nemtilor (nu doar catolicii rurali, asta a fost tare) nu sunt de acord cu kitsch-ul si snobismul. Sunt bani aruncati la propriu. Un Porsche de 10-15 ani poti sa-l gasesti cu 2-4 mii euro. Cat o Dacia de aceeasi varsta. Deci in afara de-a epata nu foloseste la nimic. Si in Germania cat si in Anglia se vede din ce in ce mai des masini de zeci de mii de euro parcate in fata unor case amarate sau chiar blocuri cu apartamente de inchiriat. In Ro fenomenul s-a vazut imediat dupa revolutie. Cum ca si “manelizarea” se mondializeaza. Ca si prostia de altfel. In aceasta categorie intra afirmatia aia cu asigurarea de 3 mii pentru o astfel de masina.

    Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului