Motor

Pasiunea pentru navigație – O poveste cu Victor, Iulia și Simina

scris pe 14 Iul 2011 de Constantin Bacheș 28913 vizualizări
Untitled-1

Timpul petrecut în apropierea velierelor te relaxează și în mod sigur te ajută să descoperi plăcerea de a te deplasa cu ajutorul vântului. Mai mult, doar ajuns pe punte înțelegi ce se întâmplă cu adevărat și înțelegi oamenii care îmbrățișează pasiunea pentru navigație.

Navigația în România rămâne un fenomen aparte mai ales pentru că lipsa de popularitate încurajează tot felul de povești mai mult sau mai puțin adevărate. Se știe că nu avem o țară favorabilă plimbărilor pe apă precum este Turicia, Grecia sau Italia. Dar, în orice caz, ideea întrecerilor la malul Mării Negre este o soluție pentru ca pasionații ambarcațiunilor cu vele să își poată regăsi plăcerea în orice weekend de vară, fie că aleg porturile din Constanța, Eforie Nord sau Mangalia. Prima cupă la yachting dedicată presei, la care am fost invitați, a avut rolul de a populariza pasiunea pentru veliere în contextul celei de a doua etape din cadrul Campionatului BMW de yachting offshore.

Primul pas în instruirea ca navigator are loc cu o seara înainte de a ajunge în portul de la Mangalia. Mult mai aproape, la Mogoșoaia, în sediul Nautic Life, importatorul bărcilor Beneteau, l-am întâlnit pe Ovidiu. Avocat de profesie și îndrăgostit de navigație încă din copilărie. Motivul: un tată care și astăzi la peste 60 de ani rămâne unul dintre cei mai respectați navigatori din competiții. Așa se face că Ovidiu a trecut de la avocatură la navigație și a decis în final să se dedice cu normă întreagă meseriei de instructor. Și o face foarte bine dacă a reușit să ne facă pe noi, o echipă întreagă de necunoscători, să înțelegem și să reținem elementele care compun un velier și care sunt principiile de bază ale navigației. Are propria școală, Set Sail, și organizează inclusiv curse charter pentru pasionați.

Lecția numărul unu se concentrează pe vocabularul specific. În scurt timp, caietul se umple de termeni dintr-o limbă complet străină pentru un om cu picioarele pe pământ. Babordul e stânga, tribord înseamnă dreapta, prova și pupa sunt termenii pentru față și spate. Simplu! Numai că urmează coca, chila, linie de plutire, operă vie și operă moară, mânerele „Țintebine“, balconul, frâiele, școturile, focul, vela mare, randa, ghiul, termeni rupți dintr-o realitate paralelă pentru orice neinițiat. Cel din urmă e cu atât mai important cu cât atunci când vocea căpitanului anunță răspicat „Atenție la ghiu!” – e de dorit să știi ce e și din ce direcție se îndreaptă spre capul tău. (ghiu = braț perpendicular care se unește cu catargul)

Vineri dimineață plecăm spre Mangalia și deja în jurul prânzului ajungem în recent amenajatul port de agrement. Un pas mic, dar important pentru ceea ce se dorește dezvoltarea fenomenului sailing în România. Aici peste 20 de ambarcațiuni de competiție și de agrement, toate pregătite pentru Regata Beneteau NauticLife 2011, a doua etapă din Campionatul BMW Offshore Yachting. Offshore yachting înseamnă întrecerea ambarcațiunilor de la un port la altul așa cum Inshore yachting se referă la cursele desfășurate în raza portului. Noi, jurnaliștii, avem privilegiul de a concura cu o zi înainte de competiția dedicată profesioniștilor. Vom avea de parcurs distanța dintre linia de start, o baliză și retur, fiind împărțiți pe trei yachturi din clasa racing, într-un parcurs care ar conta ca o singură etapă dintr-o cursă oficială.

Primesc un loc în echipaj cu ProMotor, ProFM și Forbes. Și nu oriunde, ci pe vedeta portului, velierul Simina, un model aparte de 42 de picioare. Accentuez termenul aparte pentru că de fapt aici începe povestea mea despre navigație. Căpitanul echipajului căruia ne alăturăm pentru a ieși în larg se numește Victor și este arhitect. Are barca Simina de trei ani și privește pasiunea pentru navigație cu aceeași seriozitate cu care lucrează în dreptul planșetei de desen. A perfecționat permanent ambarcațiunea și a reușit astăzi să obțină un produs ideal pentru competiții, dar și pentru plimbare. Tot ce ține strict de confortul pasagerilor a fost eliminat, în total o ușurare de 800 kg. Chiar și „Simina“ este un nume cu semnicație aparte. Simina Mezincescu, bunica lui Victor, obținea la numai 20 de ani titlul de campioană a României la motociclism. Exact firea care și-a înțeles nepotul și a fost de acord să îi sprijine pasiunea.

Dar laurii nu se datorează numai ambarcațiunii cât și echipajului foarte bine pregătit. La timonă o găsim pe Iulia, soția căpitanului, și adevăratul motiv pentru care navigația a devenit o mare pasiune pentru Victor. Iulia ieșea în larg chiar dinainte de a-și cunoaște soțul și este tot arhitect. Zâmbește tot timpul și este evident că vântul a devenit pentru ea un al șaselea simț. Din echipaj mai fac parte fratele Iuliei și alți câțiva pasionați, unii chiar sportivi de performanță în sportul cu vele.

Odată plecați de la mal, lucrurile se pun în ordine. Fiecare are poziția sa și știe exact ce este de făcut. În mod normal, „Simina“ concurează cu un echipaj format din 11 membri. Acum însă, trebuie să se descurce doar cu cinci navigatori și cu tot atâția jurnaliști, a căror misiune, destul de simplă, e adevărat este să treacă dintr-o parte în alta a punții pentru a contrabalansa înclinația velierului. Ușor de intuit, direcția de mers a unei bărci cu pânze trebuie întotdeauna adaptată în funcție de direcția vântului. Deși tehnologia modernă permite velierelor să se deplaseze chiar și în cazul în care vântul bate din prova, adică din față, lucrurile nu sunt prea ușoare. Se poate avansa numai când vântul intră în vele cu un unghi de 25 – 35 de grade, motiv pentru care barca se deplasează în zig-zag, pentru a prinde întotdeauna curenții potriviți.

Victor ține acum locul mai multor marinari în același timp. Din când în când, ne vorbește cu pasiune despre senzația de a fi pe mare. Ne deplasăm în liniște pe Marea Neagră și ne pregătim de start. Pe apă nu se poate porni ca la mașini, de pe loc, ceea ce înseamnă că bărcile ar trebui să se poziționeze la start exact în momentul stabilit. Există un avertisment cu 10 minute înainte, cu 5 și cu un minut. Echipajul cel mai priceput va trece prin dreptul liniei de start cu cel mai mare elan posibil. Și încă ceva. Startul se dă întotdeauna din poziția în care vântul ajunge perpendicular la prova, adică într-un punct în care nu se poate avansa decât prin slalom. Pe „Simina“, nu există dubii. Suntem așa cum trebuie la start, iar drumul spre baliza galbenă din față alternează exact atâtea schimbări de direcție cât este nevoie. Manevrarea focului, vela mai mică din prova, este foarte importantă, iar Victor reglează permanent școtele, (sforile care orientează focul în funcție de vânt) , pentru ca acesta să fie întins perfect. Iulia este atentă la direcția vântului, iar noi repetăm poziționarea pe o parte pe alta a punții. Avansăm cu 9 noduri, iar ceilalți abia se văd în spate. Poziția din prova de lângă foc poartă numele de Bowman, în termenul de jargon, iar marinarul de aici are grijă să strângă focul și să ridice un alt fel de velă în momentul în care vântul ajunge să bată din spate. Adică acel vânt pe care navigatorii l-au iubit încă de acum mii de ani. Ne întoarcem acum dinspre baliză și suntem împinși de briză. Vrem să avem tot vântul cu noi pentru a câștiga timp. Ne mișcăm bine. Echipa se relaxeză puțin și toată lumea trece să contrabalanseze partea ridicată de aer. Pe barcă spațiul este limitat așa că funcția de socializare este accelerată la maxim. Chiar dacă au trecut numai 30 de minute de la prima strângere de mână, mă simt deja legat de Victor, de Iulia, de Simina… Spiritul de echipă m-a cuprins așa cum știe să să influențeze pe oricine se lasă pradă pasiunii pentru navigație. Mai ales pentru navigația pe veliere, acele ambarcațiuni pe care nimeni nu le alege pentru fitze deoarece implică un efort fizic consistent. Membrii echipajului se sprijină unii pe alții și la propriu și la figurat. Nici nu ar putea face altfel când toți au la dispoziție aceleași treceri înguste din jurul cabinei.

Pasiunea pentru sailing nu este atât de departe precum am crede și în orice caz are un talent anume de a alege numai oameni deosebiți. În weekendul petrecut la Mangalia am întâlnit arhitecți, avocați sau economiști pentru care navigația e o pasiune și nu un mod de a epata. Ei toți formează o mare familie și nimic din ce se întâmplă în jurul lor nu pare să îi mai afecteze atunci când vântul îi cheamă în larg. Și totul se face din surse de finanțare proprii. Navigația rămâne  un sport dedicat propriului suflet, prea puțin vizibil de la mal. Se încăpățânează să se dezvolte și să coopteze tot mai mulți practicanți. Pentru moment, Victor, Iulia și Simina oferă un exemplu de normalitate și ne bucură.

Mulțumim BMW România pentru invitație.


11 comentarii

  • bucatar pe 15 Jul 2011

    Referitor la filmul realizat. Trimers nu inteleg nimic din ce se intampla, se afla in permanenta in pozitii periculoase riscand sa fie loviti de boom. Skipper ar fi cazul sa coboare la bucatarie. Felicitari pentru ca ati scos copii la o plimbare cu barca, insa daca a fost o competie adevarata, cine a dat barca pe mana unor copii intr-o competie offshore ??? Pentru varsta lor exista clasa Europa, Laser, Optimist, etc, etc…si nicidecum competii offshore. Astep un reportaj despre un concurs adevarat de yachting de clase olimpice, precum Finn sau Star. Dar nu cred ca avem noi asa ceva. Romanii se arunca la barci mari /precum la jeep-uri/ de cea mai slaba calitate, precum Bene…

    Reply
    • @bucatar pe 17 Jul 2011

      [Editat de StyleReport.ro] Echipajul despre care comentezi este campion en-titre in Romania si este format din oameni care au impreuna peste 50 de titluri nationale la diferite clase olimpice. Clasa Finn e pe duca, iar Star-ul e clasa moarta si nu mai e clasa olimpica de ani de zile, mai documenteaza-te.
      Te dai rotund cu niste termeni de specialitate, dar daca ai fi citit mai atent articolul ai fi remarcat ca la concursul asta echipajul a mers in formula de 5 din 11, ceea ce inseamna mai putin de jumatate si ca fiecare membru a trebuit sa tina locul a doi oameni…

      Reply
    • descultii europei pe 18 Jul 2011

      @bucatar – probabil vremea a trecut destul de urat peste tine si ai ajuns plin de frustrari.PE afara, la Optimist mai participa doar copii pana in 10 ani.
      Este imbucurator ca a inceput promovarea regatelor in Romania, desi nu suntem nici pe departe pregatiti la nivel de infrastructura.
      Pasionatii adevarati de sailing nu-si pot satisace setea de vele, decat daca merg in mediterana, pentru ca in Romania cu greu gasesti o barca sa inchiriezi in regim de charter, fara skipper.

      Reply
    • SIMINA pe 18 Jul 2011

      Buna “Bucatar”. Iti multumim ca ne faci sa ne simtim mai tineri dar te asigur ca barca nu a fost lasata pe mana unor copii. Starul din pacate mai este clasa olimpica doar la Olimpiada de la Londra. Poti consulta calendarul competitional atat de dinghy (barci mici) cat si cel de offshore (barci mari) pe site-ul http://www.fry.ro La sfarsitul lui august se va desfasura Campionatul National de Clase Olimpice plus Optimist, la Mangalia. Consider partea cu skipperul la bucatarie o gluma si nu voi comenta.

      Reply
  • Bebe pe 16 Jul 2011

    “Alexandra” pe ce loc s-a clasat?

    Reply
  • constantin pe 17 Jul 2011

    n-ati invatat nimic daca spuneti ca viteza se masoara in nod/ora…nodul este el insusi unitatea de masura a vitezei pe apa,…un nodeste egal cu o mila marina parcursa intr-o ora…

    Reply
  • barcagiul de serviciu pe 17 Jul 2011

    E cineva/ceva (sa fie BMW, Simina sau zelul vostru) care nu permite liber la comentaii, ca sa cenzurati cu nerusinare precedentul meu comentariu.

    Comentariu care spunea, reiau dupa “printscreen”: “Normalitate” … Dumnezeule ce spalat pe creier ni se trage … si, comentariul cenzurat se termina cu: Ceea ce vedeti nu este ceea ce vedeti si cineva incearca sa va faca sa credeti ca aici e “normalitate”, incepand cu Simina, bunica si barca lui Victor, continuand cu mama lui Victor si ajungand la Victor. Vânt bun !

    Reply
    • Dragos Aliciu pe 18 Jul 2011

      Buna ziua,

      comentariul dumneavoastra a fost cenzurat pentru ca nu a respectat in tema articolului. Textele cu caracter publicitar sunt intotdeauna marcate ca atare pe site-ul nostru. Ceea ce dumneavoastra considerati a fi publicitate mascata este similar cu Liga 1, care poarta numele unui sponsor. In acelasi mod, competitia cu veliere are numele unui organizator din lumea auto. Multumirea noastra de la final se leaga de invitatia reprezentantei locale de a asista la un astfel de eveniment, in niciun caz o deviere de la ce e considerat etic in politica publicitara a unui site.
      Multumesc

      Reply
      • barcagiul de serviciu pe 18 Jul 2011

        “invitatia reprezentantei locale de a asista la un astfel de eveniment” vorbiti desigur de reprezentanta locala BMW la Mangalia, la Limanu, la Negru-Voda, la Dulcesti sau dealer-ul de la Pecineaga :-) )))

        Pentru urmatorul reportaj de “lifestyle” si o buna documentare a imaginilor “normalitatii” va invit, dupa croaziera de la Mangalia, sa va intoarceti prin Negru-Voda si cum va duce drumul pina la Ostrov. Acolo unde reteaua de telefon basculeaza la bulgari opriti limuzina, dati-va jos si vorbiti si fotografiati.

        O zi buna, astept sa va citesc reportajul despre “un fund de tara”;

        Reply
  • Andreea pe 16 Aug 2011

    Hm.aceia nu sunt copii asta e sigur! sunt majori si au niste rezultate bune in toate concursurile de yachting:) si daca ar fi copii tot s-ar descurca:)

    Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului