Motor

Istoria Circuitului de la Monaco – de la agenţi secreți la Ayrton Senna

scris pe 10 Mai 2012 de Bogdan Ștefănescu 9279 vizualizări
Motor - Marele Premiu Monaco

Ambiţia unui industriaş monegasc şi piloţii de legendă au adus atenţia lumii asupra unei ţări de nici doi kilometri pătraţi şi pentru altceva decât cazinouri. Mai sunt 2 săptămâni până la ediția de anul acesta așa că facem o incursiune în trecutul „Monaco Grand Prix“.

În  1929, înstăritul producător de ţigări Anthony Noghès a organizat prima cursă pe străzile din Monaco, sub egida Clubului Automobilistic din Monaco. Ajutat de Principele Louis al II-lea şi de pilotul local Louis Chiron, Noghès a aliniat pe grila de start 16 piloţi în cursa pentru 100.000 de franci. Marele premiu i-a revenit atunci lui William Grover-Williams, un britanic care mai târziu, în Războiul Mondial, avea să schimbe brusc cariera de pilot pentru un post chiar mai palpitant de agent secret.

La început cursa se desfășura fără nici o măsură de siguranță. Circuit era chiar întrerupt de şine de tramvai, motiv pentru care viteza medie de 85 km/h reprezenta cu adevărat o performanţă.  Chiar şi fără şinele de tramvai, înlăturate la scurt timp, circuitul a rămas o provocare pentru piloţi, iar fiecare Mare Premiu câştigat aici este văzut ca una dintre cele mai mari realizări din viața unui pilot. Până în 1950, când a fost inclus oficial în circuitul Formula 1, viteza medie cu care era parcurs fiecare tur din cele 100 a crescut la 99 km/h. Viteza şi virajele extreme au transformat într-o miză în sine chiar terminarea Marele Premiu din Monaco, cursele fără nici un abandon fiind o adevărata raritate pe circuit.

În 1967, la ultima şicană a traseului, Gazométres, pilotul de la Ferrari, Lorenzo Bandini, a murit după un accident teribil în care maşina a luat foc. La un an după accidentul lui Bandini, FIA a decis să scurteze cursa cu 20 de tururi, iar ulterior a mutat linia de finish de lângă Gazométres, unde au fost plasate boxele.

De-a lungul timpului traseul a mai fost modificat în câteva rânduri pentru a îi ajuta pe piloţi. Totuşi, deşi viteza urcat până la aproape 200 km/h, iar Monaco, cea mai scurtă pistă din F1, circuitul monegasc este cel mai dificil. Datorită acestui renume, Marele Premiu al Principatului Monaco formează alături de Cursa de 500 de mile de la Indianapolis şi cea de 24 de ore de la Le Mans tripleta de aur a curselor de maşini. Singurul pilot care a reuşit să triumfe pe toate cele trei circuite a fost Graham Hill, poreclit Mr. Monaco.  În toată istoria Formulei  1 recordul de cinci titluri obţinute de Hill la Monaco  a fost detronat doar de pilotul-simbol Ayrton Sena, cu şase premii.

Anul acesta, lupta pentru coroana Marelui Premiu din Principat se va duce pe 27 mai.

1 comentariu

  • Marian pe 11 May 2012

    Senna ar fi putut sa duca recordul la 8 curse castigate, daca in primul lui sezon nu era oprita cursa (ca un debutant sa nu-l invinga pe Prost, pe un circuit unde influenta franceza era dublata de faptul ca seful FIA era francez, iar sediul FIA era in Franta), iar daca in alta nu ar fi vrut sa-l umileasca public pe Prost. Cred ca toti iubitorii sportului isi aduc aminte ca in momentul abandonului, conducand amandoi aceleasi masini, Senna avea un avans de peste 56 sec in fata colegului sau. Fabulos pilot, a fost regele acestui circuit, nu cred sa mai vad pe cineva mergand asa cum o facea el, cu o masina in care nu exista nici un sistem electronic ajutator.

    Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului