Băuturi fine

Metaxa – Spiritul dulce al Greciei

scris pe 26 Noi 2017 de Constantin Bacheș 3343 vizualizări
Metaxa_Samos_Island_opening

Am plecat să descopăr „secretul” celei mai cunoscute băuturi grecești și am descoperit un adevărat scenariu de film care, atunci când te aștepți mai puțin, face trimiteri spre România. Tot ce înseamnă Metaxa, din 1888 și până în prezent, se simte concentrat într-o rețetă de viață frumoasă.

Urc din greu pe o pantă de pământ cu pietriș și privesc cum pantofii mei din piele întoarsă suferă din toate încheieturile. Recunosc că am fost avertizat că trebuie să mă încalț cu ceva comod pentru că avem de mers „prin vie” dar nu m-am așteptat că în 2017 „prin vie” mai poate să însemne un munte acoperit de plante cultivate, aparent, haotic. „Teoretic, sistemul de cultivare al strugurilor Muscat de pe insula Samos ar trebui să fie unul falimentar. Doar că toți cei 2200 de fermieri mai au un job, iar când trebuie să culeagă via sunt ajutați de toată familia. Așa că de pe aceste culturi se strâng anual struguri din care se face, poate, cel mai bun vin dulce Muscat din lume.” Yannis este gazda noastră pe Samos, cea de a doua insulă ca mărime din averea de insule a Greciei și locul de unde se trage însăși Hera, Împărăteasa zeilor. Aparent într-o lume de poezie, inginerul agronom care ne prezintă plante cu vârste de până la 100 de ani, trasează clar niște „reguli” pe care fermierii le respectă tocmai pentru ca produsul lor să fie atât de bine cotat la nivel internațional. Nimeni nu are voie să irige, pentru a avea o producție limitată dar puternic aromată, iar îngrășămintele artificiale sunt complet interzise. Yannis vorbește destul de bine limba română pentru că a studiat Agronomia la Timișoara în anii 1990 și parcă îmi dă de înțeles că legătura dintre România și Metaxa este mai strânsă decât aș fi crezut vreodată.

Dar haideți să încep cu începutul. Acum 130 de ani, nimeni nu făcea băuturi spirtoase cu gândul la vreo plăcere imediată. Tot ce se turna în pahare mici și mirosea puternic a alcool, era băut repede cu gândul la efectul plăcut de după. Doar că Spyros Metaxa își dorea altceva. Poate tocmai pentru că numele lui însemna „mătase”, antreprenorul căuta să producă o băutură cu gust bun și catifelat. Așa că avea nevoie de mai mult decât de un distilat puternic. Într-un final, ingredientul „secret” avea să vină de pe insula Samos unde vinul dulce Muscat poartă o aromă unică dată de strugurii care ajung la maturitate încet și se răsfață într-o briză răcoroasă cât e ziua de lungă. Așa cum le place grecilor, în general. A venit, a gustat și de atunci Metaxa este al doilea client pentru faimosul vin licoros, după ce francezii cumpără aproximativ 30-40% din producție și îl îmbuteliază ca și cum ar fi al lor. Cel puțin asta aflu de la o altă sursă, Stathis, ghidul meu prin acest peisaj de basm aflat la doar 700 de metri de Turcia. Tot Stathis îmi dă de înțeles că Samos ar trebuie să primească laudele și pentru măslinele sale delicioase pe care italienii le cumpără, aproape în totalitate, și le ambalează în nume propriu.

Atmosfera unică a insulei însă nu poate fi imitată. Relieful care urcă și coboară este pe alocuri întrerupt de sate pitorești. Unul dintre ele se numește Pythagoras, adică locul de naștere al geniului pe care îl pomenesc toți școlarii în dimineața când profesoara spune „scoateți o foaie de hârtie!”. De pe malul mării, de la una dintre terasele cu vedere spre vacanța perfectă, Pitagora devine încă un „ingredient” special din rețeta Metaxa prin atmosfera relaxată pe care o simți în gustul băuturii. Pentru alte câteva indicii ajung la Muzeul vinului din apropiere, fost atelier de butoaie și cramă de învechit. Aud din nou limba română pentru că ghidul de aici are și el legături cu România unde a lucrat pentru câțiva ani într-un business cu confecții. La un moment dat a decis totuși că vrea să se întoarcă acasă, pe Samos, și îl înțeleg. Acum mă poartă printre poze alb-negru și exponate istorice care povestesc despre destinul dulce al legăturii dintre insulă și ambiția lui Spyros Metaxa de a lăsa grecilor un motiv de mândrie. În orice caz, la finalul turului, degust câteva dintre vinurile cu care se mândresc fermierii de pe Samos, iar notele lor de miere și portocală sunt clar ceva ce creierul refuză să mai uite vreodată.

Drumul meu continuă peste ape până în apropiere de Atena, la Kifissia, fabrica Metaxa din 1968. „Noua” casă a înlocuit prima distilerie ridicată la Pyreus de însuși fondatorul mărcii în 1888. Mutarea a însemnat transportarea rezervelor „strategice” de muscat lăsate la învechit încă de pe vremea lui Spyros. Și a mai însemnat ceva. Transportarea ambiției și a spiritului unic pe care îl simți atât de frumos în privirea și discursul „familiei” care lucrează aici. Deși alături de noi, încă de pe insula Samos, Huity, firea romantică responsabilă de comunicare, se face acum simțită cu adevărat. Printr-un discurs, pe care îl văd citat integral într-un eventual scenariu de film despre Metaxa. Huity își începe povestea de la însuși logo-ul casei. „Luptătorul din Salamina” a fost ales să reprezinte mândria lui Spyros Metaxa pentru că la momentul la care se construia prima fabrică săpăturile au scos la lumină o monedă antică cu faimosul personaj. Legenda luptătorului grec din 480 î.e.n. îi atribuie victoria grecilor împotriva perșilor și practic sfârșitul războaielor. Huity se simte mândră să ducă mitul mai departe și transmite exact genul de emoție care face diferența dintre o marcă precum Metaxa și alte băuturi faimoase care au căzut de mult în păcatul unui destin călăuzit doar de goana după profit. Dulceața grecilor rămâne într-o categorie aparte, mai ales după ce legile privind denumirile de origine controlată au obligat Metaxa să se delimiteze de numele „cognac”. Nici nu ar avea cum, din moment ce, pe lângă vinul Muscat de pe Samos, rețeta secretă mai presupune esență de petale de trandafiri culeși în iunie dintr-un anume loc de lângă Atena și esențe de ierburi de pe Samos. O legătură cu România există și aici. Și nu doar pentru că Huity cunoaște foarte bine Bucureștiul și alte orașe importante din țară fiind mulți ani responsabilă de exportul Metaxa spre noi. Dar și pentru că viziunea lui Spyros Metaxa, aceea de a avea un produs global, s-a construit pornind de la comunitatea grecească de la Brăila. Exact, gustul unic a plăcut de la început și românilor, iar legătura puternică a continuat inclusiv în timpul comunismului.

Printre instalații și imagini care demonstrează autenticul unei producții anuale de numai 10 milioane de sticle, cobor spre punctul culminant al călătoriei. În subsolul cartierului general de la Kifissia, am onoarea să pipăi „comoara” celor câteva mii de butoaie lăsate la învechit în liniște. Undeva printre ele, privirea mi se oprește chiar la două pe care stă scris Spyros și Despina, câte unul în amintirea unui cuplu care a schimbat lumea. Și tot în faimoasa cramă, pe care însă puțini o descoperă „pe viu”, îl cunosc pe Costas Riptis, „geniul” care amestescă vinurile, aromele și legendele pentru ca fiecare sticlă să conțină gustul 100% magic. Este al cincilea Master din istoria Metaxa și are în privire un farmec care mă face să înțeleg că priceperea sa nu este genul de talent care se învață în școli. Pe Costas nu îl mai întreb nimic despre România de frică că îmi povestește și el despre vreun prieten bun care e de din Brăila sau Constanța. Așa că prefer să mă las fermecat de cât de ușor îi vine să descrie menirea unor combinații de arome.

La final nici nu mai îmi pasă de pantofii din piele întoarsă. Oricum, și dacă nu o să îi mai port vreodată, și-au făcut treaba dacă m-au adus atât de aproape de spiritul zeilor. Poate că acesta este și moștenirea lui Spyros Metaxa. Un gust atât de intens și personal încât te face să nu te mai gândești la nimicuri materiale. Fiecare picătură care îți pătrunde în suflet te duce departe, spre apusurile magice de pe insula Samos.

0 comentarii

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului