Gourmet

(P) La Mandragora – restaurantul cu mătrăgune din București

scris pe 02 Iul 2011 de StyleReport.ro 27061 vizualizări
featured

Capitala duce lipsă de localuri cu poveste, așteaptă încă restaurante cu personalitate, speră la ieșiri din obișnuit. „La Mandragora“ este o astfel de rupere de ritm, un restaurant complet, cu mâncare deosebită, istorie interesantă și un strop de exotism, cât să dea gust.

Sunt persoane care dincolo de citirea unui sinopsis nu trec niciodată mai departe atunci când își propun să vadă un film. Se pregătesc cu răbdare, în liniște, ferindu-se cu teamă de orice informație care le-ar putea strica experiența vizionării sau care le-ar dezvălui sfârșitul înainte de vreme. Filmul trebuie să rămână o surpriză, cu orice preț.

N-am fost niciodată de acord cu o abordare atât de închisă, dar trebuie să recunosc, în cazul restaurantului La Mandragora, plăcerea descoperirii unui concept cu totul proaspăt pentru localurile bucureștene a fost cu atât mai plăcută cu cât prima vizită a fost făcută „în orb“, fără să fi auzit vreodată măcar un cuvânt spus despre local înainte. Dar aveți grijă, dacă o primă vizită la Mandragora este asemănătoare unui film, atunci acest articol, măcar parțial, poate fi considerat un spoiler.

Am început să căutăm restaurantul pe străzile centrale ale Bucureștiului, trecând brusc de la agitația bulevardului Magheru la pasul mai tihnit al străduțelor care merg spre Piața Amzei. Într-o zonă în care istoria trăiește dincolo de betoane deloc flatante, La Mandragora se află spre capătul străzii Mendeleev, o șosea încadrată de case vechi, care, urmată până la capăt, deschide o priveliște clară asupra ASE-ului, în Piața Romană.

Terasa La Mandragora

După sonoritate, așteptam de la restaurantul de pe Mendeleev un meniu bazat pe specialități spaniole. Numele are un oarece iz de paella udată cu vin roșu, deși s-ar simți la fel de confortabil în orice limbă de origine latină. Mandragora officinarum este însă o plantă pe care, în mod popular, o știm de mătrăgună, o floare nevinovată în aparență a cărui rădăcină ascunde însă talente versatile. Din cele mai vechi timpuri, pe mâini potrivite, folosită cu măsuri diferite, mătrăguna era fie un medicament bun, un halucinogen puternic sau o otravă potentă. Pe undeva, același lucru se poate spune despre orice restaurant, dar cel pe care îl prezentăm și-a asumat ideea complet. Dincolo de nume, e imprimată clar pe pereții luminoși din interior sau vopsită într-un mov pal în terasa care așteaptă dinaintea restaurantului. Motivul florii mov e cu atât mai bine ales cu cât casa în care Mandragora își primește clienții a fost locuită chiar de Ștefan Luchian, pictorul florilor.

Deschis în 2005, restaurantul este în primul rând o poveste despre prietenie. Octavian Popescu, unul dintre partenerii care conduce localul, l-a atras pe Peter Paul Koplj în mirajul experimentului culinar. De origine germană, absolvent al școlii de gastronomie din Hamburg și bucătar în țări precum Spania, Anglia sau Elveția, Peter ajunsese la maturitatea profesională odată cu invitația de a găti într-unul din cele mai scumpe hoteluri ale planetei, „Emirates Palace“, din Abu Dhabi. A preferat însă România în locul Emiratelor Arabe și Piața Amzei în schimbul unuia dintre cele mai impresionante hoteluri ale rețelei Kempinski. Tot din prietenie, Cristi Puiu, regizorul premiat la Cannes cu distincția Un certain regard pentru „Moartea domnului Lăzărescu“ i-a ajutat să găsească numele, preluat de la propria sa casă de producție. El s-a ocupat și de decorarea localului alături de arhitectul Daniel Bălăneanu, cel care, din întregul ansamblu (mergând din nou pe linia proprietăților mătrăgunei) își poate asuma rolul narcotic al designului interior. Pentru că dincolo de prietenie, Mandragora e un amestec de stări, o vibrație în care, chiar înainte de a fi deschis meniul, locul te introduce vrând-nevrând.

Acțiunea se întâmplă doar pe înserat, la lumina violetă a lampadarelor montate pe fiecare masă. Dincolo de ora 6, restaurantul se animă cu oameni care încep să ocupe loc pe scaunele de pe terasă pe timp de vară, în interiorul descris în nuanțe mov sau la etaj, în lounge-ul relaxant. Parterul beneficiază și de un cigar lounge în care humidoarele așteaptă cuminți într-o penumbră calmă venirea pasionaților de țigări de foi. Nu veți găsi în restaurant oferte pentru micul dejun sau „brunch“-uri târzii din simplul motiv că nu este deschis. Magia mandragorei se poate desfășura în voie doar după apusul soarelui.

Pe înserat, bucătăria începe să se antreneze în rumoarea specifică. 12 feluri de mâncare aranjate în meniu de Paul Koplj, pleacă de la principiile gastronomiei franceze dar se tranformă în cu totul altceva prin diverse adăugiri de finețe. De fapt, plăcerea unui local ca Mandragora tocmai de aici vine. Sunt destule locuri în București care oferă feluri de mâncare ca la carte. Combinațiile noi, detaliile datorită cărora gustul capătă noi valențe, ingredientele surprinzătoare sunt cele care dau personalitate unui restaurant. Chef-ul își petrece în fiecare zi 10 ore în bucătărie, dincolo de orele de program. Amestecă ingrediente, se joacă cu forme și culori, gustă și experimentează. Și pentru că bucătăria de calitate nu e o chestiune de întâmplare, Mandragora garantează că gustul unui preparat va fi întotdeauna același, indiferent dacă luați masa acum sau peste cinci ani.

Paul Peter Koplj, bucătarul german care se ocupă de magia gastronomică a localului

În urma unor astfel de studii gastronomice au apărut în lista de preparate „Lupul de mare cu piure de păstârnac“, „Pieptul de rață franțuzesc cu lemon jus și caju, salată de vară cu dressing de căpșuni, rodie și susan“ sau „Terina din brânza de capră Mediteranean Art, servită alături de compot de pere cu chili si saltimbocca de pui“. Meniul este alcătuit din preparate proaspete, servite în cantități terapeutice. Bucătarul își rezervă în fiecare zi un timp pentru a face personal piața, alege fiecare produs, cântărește din ochi calitatea fiecărei legume în așa fel încât să dețină controlul complet al mâncării de la început și până în momentul în care este așezată pe masa clientului. Nu veți găsi în meniu altceva decât mâncăruri preparate între cei patru pereți ai bucătăriei, la fel cum lista de preparate nu va ieși din aria bucatelor moderate ca grăsime. În final, deserturile se recomandă la fel de spectaculos precum și felurile principale. Vă stă la dispoziție o selecție de înghețată, crembel de mere, tartă de ciocolată sau, în cel mai pur stil francez, platoul cu diferite tipuri de brânzeturi alcătuit la fel, de bucătarul Paul Koplj.

„La Mandragora“ este o rețetă perfectă, alcătuită dintr-un local cu semnificație, un concept interesant și mâncare servită impecabil. Vă veți dori să reveniți pentru cea din urmă pentru că, în cuvintele lui Octavian Popescu, lucrul care face din Mandragora un restaurant complet diferit față de celelalte din București este „Mâncarea, mâncarea, mâncarea, de trei ori mâncarea!“

Programul MasterCard Elite oferă deţinătorilor de carduri MasterCard Premium şi Corporate experienţe memorabile de fiecare dată când apelează la serviciile comercianţilor parteneri. Lista acestora este variată, incluzând magazine de lux – îmbrăcăminte, bijuterii, parfumuri sau mobilier, saloane de înfrumuseţare, restaurante şi ciocolaterii cu tradiţie. La cumpărăturile efectuate cu un card MasterCard Premium (Gold, Platinum, World®, World Signia® sau Corporate®), clienţii beneficiază de reduceri de până la 25%, de consiliere, bonusuri sau cadouri din partea casei, negociate în cadrul unei reţele exclusiviste de parteneri.

Lista completă a locațiilor partenere o găsiți aici.


12 comentarii

  • Lucian Luchian pe 02 Jul 2011

    Puteti da o idee orientativa si despre preturi?

    Reply
  • George pe 02 Jul 2011

    Design “modern”, neprietenos, ciudat dar aplaudat de toti cei care nu inteleg nimic din arta.
    Am ajuns sa spunem uratului frumos si frumosului urat.

    Interiorul este mai degraba potrivit unui decor SF decat pentru un loc in care sa te simti bine si sa savurezi o mancare buna.

    Reply
    • Gigi Marga pe 03 Jul 2011

      @George
      Avand in vedere faptul ca am fost deja de 4 ori, pot sa infirm enuntul rautacios: localul e select, atmosfera deosebita, iar mancarea e deosebita (pentru acest satuc numit Bucuresti).
      Hai noroc
      P.S. Nu sunt platit de restaurant pentru reclama!

      Reply
      • George pe 03 Jul 2011

        Simtul estetic se educa.
        Educatia bunului gust se obtine cel mai usor din familie si eventual din scoli.
        Daca ai fi fost atent ai fi obserat ca nu am criticat decat designul, nicidecum mancarurile.

        Referitor la “acest satuc numit Bucuresti” iti recomand sa te intorci in metropola din care ai plecat.
        Probabil ca admiri decorurile SF deorece urasti tot ce este vechi si plin de istorie.

        Reply
        • florin pe 03 Jul 2011

          esti un caraghios

          “Am ajuns sa spunem uratului frumos si frumosului urat.” ??

          este vorba de gusturi pana la urma…nu te poti simti bine intr-un decor SF? treaba ta… design neprietenos?

          (editat de stylereport.ro)

          Reply
  • Alex pe 03 Jul 2011

    Google e prietenul tuturor: http://www.lamandragora.ro/cat/meniu

    Reply
  • Gabriel pe 03 Jul 2011

    matraguna este atropa belladona. Mandragora si matraguna nu sunt aceeasi planta, dar sunt inrudite si usor de confundat. Mandragora creste in aria mediteraneeana, la noi nu prea….

    Reply
    • Maria pe 03 Aug 2011

      Exact, asta vroiam sa spun si eu. Pacat ca jurnalistii nu se documenteaza un pic inainte de a scrie un articol, mai ales ca traim in epoca “Google search”.

      Reply
  • Dana pe 04 Jul 2011

    Desenele de pe pereţi sunt pictate de Matei Şerban.

    Reply
  • efemera pe 04 Jul 2011

    George cam are dreptate.Nu te prea dispune si relaxeaza o atmosfera inchisa,intunecata, cu geamuri false(cel putin asa pare in poze). Cei ce sufera de claustrofobie ce fac? Exista vreun afis in acest sens?
    Iar meniul este destul de fitos si te duce gandul la preturi piperate. In concluzie restaurantul acesta pare a fi cu circuit inchis, pentru o anumita categorie de consumatori.

    Reply
    • Dragos Aliciu pe 04 Jul 2011

      Vă recomand să mergeți până la restaurantul Mandragora și să aruncați o privire. Vă înțeleg punctul de vedere, imaginile sunt într-adevăr cam întunecate, dar nu redau fidel atmosfera și sentimentul dinăuntru. Nu este nici înghesuit și nici nu provoacă atacuri de panică. Cel mai bine vă convingeți printr-o vizită, indiferent dacă meniul vă pare apetisant sau nu.

      Reply
  • A. pe 12 Jul 2011

    “Pieptul de rață franțuzesc cu lemon jus și caju”

    Aşa este tipărit meniul lor, sau aşa aţi scris dumneavoastră? Ce înseamnă “lemon jus”? Ori “lemon juice”, ori “jus de citron” – dar ce-o avea rău “suc de lămâie” sau “zeamă de lămâie”?

    “compot de pere cu chili”

    Aceeaşi problemă: “ardei iuţi” nu era bine?

    Nu-mi place. Meniurile astfel redactate nu se adresează rafinaţilor, ci ţopârlanilor îmbogăţiţi. Poate că acesta este publicul ţintă al restaurantului. Păstorel Teodoreanu şi Radu Anton Roman au fost doi rafinaţi – şi intelectual, şi gustativ – şi n-au folosit barbarismele fals educate pe care le critic aici.

    Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului