Gourmet

Cina în întuneric complet – restaurantul orb

scris pe 15 Dec 2011 de Dragoș Aliciu 15024 vizualizări
Gourmet - restaurant pe intuneric

În gastronomie se pune accent pe mesajul estetic al mâncării, prezentare și aranjamentul ingredientelor. Într-un „restaurant orb“ talentul artistic al bucătarului este inutil. Scufundat într-o beznă completă, aplecat deasupra farfuriei, nimic din efortul de cosmetizare nu mai contează. Aflați din articol ce este un restaurant pe întuneric, senzațiile dinăuntrul său și motivul pentru care l-ați încerca.

Poate părea absurd la o primă vedere, dar oameni din întreaga lume plătesc sume considerabile pentru a mânca la restaurante care servesc masa în întuneric complet. Nenumărate cercetări au analizat răspunsul indivizilor la privarea de unul dintre cele cinci simțuri, dar primul restaurant pe întuneric a pornit fără legătură cu știința, dintr-o inițiativă caritabilă. Un pastor elvețian a deschis un astfel de local în interiorul unei biserici luterane, pentru a oferi un loc de muncă persoanelor cu probleme de vedere.

Primele restaurante pe întuneric

Fără nici o sursă de lumină, clienții experimentau deliberat pe parcursul unei mese ceea ce pentru chelnerii orbi care îi serveau era, fără drept de alegere, un stil de viață. Bucătar pasionat și nevăzător la rândul său, pastorul Jorge Spielmann începuse practica în propria casă, unde își lega oaspeții la ochi înainte de a-i lăsa să guste din mâncarea pe care le-o pregătise. Era un mod de a le ascuți simțurile și de a-i face să se concentreze mai mult pe mirosul și gustul preparatelor. Fără să-și dea seama, pastorul a pornit în 1999 o adevărată modă a restaurantelor pe întuneric. Locuri asemănătoare au apărut pe rând în Londra, Paris, Sydney, Amsterdam, Beijing sau București.

Indiferent de specific sau de loc, principiile localurilor în orb rămân cam aceleași. Clienților li se cere să abandoneze orice sursă potențială de lumină, de la ceasuri cu indicatoare luminescente până la telefoane mobile sau brichete, care sunt puse la păstrare în garderobă. Șorțul este parte obligatorie a recuzitei oaspeților la fel cum chelnerii văzători schimbă uniforma cu vestimentație complet neagră și ochelari cu vedere în infraroșu.

Experiența

Din anticamera cu lumină obscură se trece în sala de mese cu ajutorul ospătarului care le cere clienților să formeze un „trenuleț“ în spatele lui, cu mâinile ținute pe umerii persoanei din față. La destinație, marginea mesei și scaunul sunt singurele repere pe care le vei păstra pe întreg parcursul cinei. Poziția în cameră este greu de intuit, la fel și dimensiunile ei, fără a mai pune la socoteală culorile, designul sau detalii care te-ar preocupa în mod obișnuit la un restaurant în care pășești pentru prima dată.

Sentimentul este asemănător cu intrarea într-un bazin cu apă rece, taie respirația și cere câteva clipe de obișnuire cu întunericul complet. Ideea că un chelner trebuie să fie serviabil are cu totul alte înțelesuri într-o sală de mese în care nu-ți poți vedea nici măcar propria mână. Ospătarul și ochelarii împrumutați parcă din echipamentul trupelor speciale sunt ochii tăi în adevăratul sens al cuvântului. Servirea este anunțată întotdeauna înainte cu voce tare, iar clientul trebuie să-și restrângă pe cât posibil poziția, astfel încât să nu incomodeze sau să răstoarne fără să vrea farfuria care i se va așeza în față.

Concluzii

După disconfortul inițial, experiența mâncatului pe întuneric devine interesantă și amuzantă în același timp. Mâncarea trebuie căutată în farfurie și frecvent, împotriva oricăror reguli de bună purtare, ajutată să intre în lingură cu ajutorul mâinilor. Ușor de înțeles, nu se dau la masă cuțite sau furculițe ci doar linguri potrivite fiecărui preparat. Dincolo de muzica de atmosferă, clinchetul tacâmurilor care urmăresc dezorientate bucățile de mâncare prin farfurie și revelațiile fiecărui client acoperă fondul sonor. Nu știi cât mănânci, ce culoare are sau ce formă. După părerile unor anumiți clienți, lipsa vederii îngreunează inclusiv tragerea unei concluzii despre sațietate. În același timp, întunericul te împinge să fii mai atent la gustul și mirosul preparatului. Nu e un sentiment cu totul deosebit, dar incertitudinea oferă o senzație aparte care, de fapt, dă farmecul unui astfel de local. Asta și întrebarea nu lipsită de ironie a chelnerului „Mai serviți?“.

4 comentarii

  • adrian pe 15 Dec 2011

    acum si in bucuresti , excelent !!! [editat de StyleReport.ro]

    Reply
  • mon pe 16 Dec 2011

    Eu merg la restaurant ca sa petrec timp cu prieteni/familie, sa stam de povesti, etc… deci pe intuneric n-are rost.
    Nu vad sensul la mancatul asta pe intuneric, decat daca esti critic de mancare, chef, sau ceva de genul.
    M-as simti total inconfortabil sa nu stiu ce am in farfurie si ce se intampla in jurul meu, sau daca chelnerul are degetul in supa mea sau nu.

    Reply
  • Jojo pe 17 Dec 2011

    cea mai mare porcarie.Viata este facuta sa enjoy sa vezi ,sa rizi ,sa privesti in ochi persoanele cu care te duci sa petreci. Asta seamana a Vanesa si Melisa adica a vrajitorie

    Reply
    • zoli pe 23 Mar 2012

      Nu este o porcarie. Dc nu iti place idea nu te forteaza nimeni. Clar ca nu o sa maninci zilnic intr-un asemena restaurant. Dar de incercat merita.

      INSA CEEA-CE ESTE O PORCARIE: SA MANINCI IN McD (mai ales in calatorii) cand pe langa sunt zeci de rest cu specific local.

      Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului