Cină în cer

„Nu aveți nevoie de sare sau de piper. Mâncarea pregătită pentru voi e perfectă așa cum e“ spune Chef Florin Dumitrescu în timp ce aruncă peste masă două solnițe. Într-un restaurant obișnuit, dramatismul n-ar fi durat mai mult de momentul contactului cu podeaua. Aici, pământul se află la 50 m dedesubt, iar masa la care ne-am așezat se balansează ușor la capătul cablului care ne ține suspendați. E tensiune!

Dinner in the sky nu e un concept nou. De fapt, ideea belgianului David Ghysles de a construi un restaurant care să-și ridice clienții de un cablu la 50 m înălțime tocmai a împlinit 10 ani. Cu timpul, s-a extins în 35 de țări, iar în România se află deja la a cincea apariție. Silueta macaralei care face ridicarea și masa care urcă de câteva ori pe zi se profilează acum deasupra stațiunii Mamaia, chiar pe una dintre plaje.

A citi despre Dinner in the sky și a trece direct prin experiență sunt două lucruri complet diferite. Sigur, nici skybar-urile și nici mesele gourmet în avion nu sunt o noutate, dar senzația unei „cine în cer“ nu are nimic în comun cu niciuna. În primul rând lipsește podeaua. Fiecare dintre cele 22 de scaune ale mesei are o platformă nu mai mare decât o noptieră, dar dedesubt nu se vede decât pământul sau, în cazul nostru, nisipul. La fel ca locurile dintr-o mașină de raliu scaunele se „înfășoară“ în jurul tău. Hamul te strânge de spătar iar personalul de siguranță verifică atent de mai multe ori centurile care trec peste umeri și printre picioare. Exigența lor, de altfel extrem de apreciată, e primul indiciu că ceva ar putea merge într-adevăr prost.

„Suntem sus!“ ne spune căpitanul cursei. Urcarea a fost extrem de lină. În momentul anunțului, fără nici un zgomot, macaraua ridicase deja masa la 5-10 m înălțime fără ca mișcarea să se simtă în vreun fel. Adrenalina e unul dintre ingredientele de bază ale unui meniu servit în aer. Cu sau fără rău de înălțime, cu sau fără meniu gourmet, în primele minute inima bate tare iar prezența unui „show-man“ și a vinului ajută. În față, complet acoperită de întuneric, se vede marea, în spate, pentru cei care îndrăznesc să rotească scaunele, luminile stațiunii.

Chef Florin Dumitrescu și sommelierul Sergiu Nedelea nu au o misiune ușoară. Sunt responsabili de un meniu cu trei feluri si respectiv trei vinuri diferite care le completează. Fac tot posibilul să distragă atenția de la emoția celor 50 de metri la care s-a ridicat deja masa. Urmează cina.

Felurile de mâncare pregătite deja de la sol trec din mână în mână până ajung la toată lumea. Cei doi maeștri de cermonie stau în picioare în mijlocul mesei decupate, pe singura porțiune care poate fi numită podea. Sunt asigurați din spate, de două hamuri care alunecă de-a lungul unei bare. Par relaxați și gesticulează mult. Atât timp cât ne uităm în ochii lor, întreaga experiență nu pare cu mult diferită de o masă obișnuită la un restaurant obișnuit.

Supa rece de cherry cu creveți aburiți în ierburi de mare e prima care face cunoștință cu fluturașii de emoție. Gustul acrișor se potrivește cu un vin alb ușor și deja înălțimea nu mai pare la fel de greu de acceptat. Oaspeții râd, fac selfie-uri, haz de necaz, sau se bucură de scaunele care se lasă ușor pe spate prin apăsarea unei manete. În același timp, cei cu frică de înălțime sunt încă îngroziți și sorb din vinul alb încercând să nu privească în jur.

Se trece la o farfurie care combină ton roșu gătit în crustă cu mușchi de vițel de lapte în crustă de grisine crocante și ierburi aromatice. Garnitura din orez basmati e ornamentată cu semințe de dovleac și floarea soarelui, iar dunga de dressing mango și fructul pasiunii oferă exact doza de gust acrișor care transformă felul de mâncare într-o experiență complexă. Pinot Noir-ul de Bourgogne, un vin mai tare, cu personalitate, ajută la percepția gustului, dar, din nou, și la relaxare.

E primul moment al serii în care experiența capătă cu adevărat sens. Mâncarea domolește emoția, vinul atenuează frica, briza fină răcorește. Lumina orașului, cluburile, mașinile și clădirile sunt în sfârșit de văzut. Oaspeții vorbesc, se schimbă amabilități, iar sommelierul Sergiu Nedelea face o prezentare a vinului care umple paharele.

Dinner in the sky este o experiență valoroasă și interesantă. În cele câteva minute în care teama că întreaga masă s-ar putea transforma într-un imens leagăn dispare, totul prinde sens. Gustul mâncării, contribuția vinului, senzația ridicării, toate se îmbină într-o senzație cel puțin interesantă. Pentru un moment, distanța de la pământ, mișcarea lentă a mesei suspendate și amestecul de gusturi îți bucură simțurile într-un mod irepetabil. Urmează confirmarea că lupta cu teama a meritat: un desert soffice di cioccolato cu cremă de litchi și crocant de migdale. În pahare se toarnă un cupaj interesant dintre un vin și un vinars, Alagna Moscato di Alessandria care nu face decât să complimenteze gustul țigării aprinse la final.

*StyleReport a participat la Dinner in the sky la invitația Dunhill Special Reserve