Cultură

Duelul viorilor la Sala Radio – Stradivarius sau Guarneri?

scris pe 02 Oct 2011 de Constantin Barbu 15384 vizualizări
duel

Concertul de vineri seara de la Sala Radio, anunțat ca un ”duel” al viorilor, a adus la un loc doi violoniști de mare calibru și două dintre cele mai bune bune viori ale lumii: o vioară care i-a aparținut lui George Enescu, creată de casa de lutieri Guarneri în 1730, supranumită ”Catedrala” și un Stradivarius din 1694. Biletele s-au epuizat cu o săptămână înainte de eveniment, iar sala a fost arhiplină.

Pentru început, dacă nu ați putut ajunge la concert, vă invităm să ascultați o scurtă înregistrare a unui duet interpretat vineri seară de cei doi violoniști.


Ch. Berio – Grand Duo pentru doua viori op. 57 – partea I; Liviu Prunaru – Stradivarius, Gabriel Croitoru – Guarneri

Despre Stradivarius am mai scris și în trecut, deci vom începe cu povestea celei de-a doua viori, Guarneri ”Catedrala”. Vioara, care își ia numele de la acordurile sale impunătoare, datează din 1731 și poartă semnătura lui Giuseppe Antonio Guarneri (del Gesu), unul dintre cei mai importanți lutieri cremonezi. Această origine îi justifică valoarea, comparabilă doar cu instrumentele realizate de Stradivari. Vioara a fost cumpărată de George Enescu, din fonduri proprii, marele compozitor și violonist român preferând instrumentul Guarneri unui Stradivarius care i-a fost oferit în 1898 de Ministerul Instrucțiunii Publice, condus pe atunci, de Spiru Haret.

Gabriel Croitoru și vioara Guarneri Catedrala

Dupa moartea lui Enescu, soția sa, Maria Cantacuzino Enescu, a donat statului român atât Palatul Cantacuzino, cât si obiectele personale care au aparținut maestrului, și care sunt expuse și astăzi la muzeul de pe Calea Victoriei. Printre ele, cinci instrumente cu corzi, cea mai valoroasă dintre ele fiind vioara Guarneri. Trei dintre cele cinci viori au atât o valoare deosebită ca instrumente de excepție, cât și o valoare istorică recunoscută. În chip de omagiu simbolic, toate aceste instrumente au fost donate de către soția muzicianului, Maria Cantacuzino Enescu, odată cu înființarea muzeului “George Enescu”, în 1956.

De la moartea compozitorului, vioara a rămas neatinsă la București până în anul 2008, când magnificul instrument, “Catedrala”, a revenit în circuitul concertistic, fiind dată în folosință pentru o perioadă de trei ani violonistului Gabriel Croitoru.

“Vioara are un pseudonim, și anume “Catedrala”, pentru că sunetul ei se aseamănă cu cel dintr-o biserică. Este absolut grozav. Sigur că vioara a fost necântată o perioadă destul de lungă, cam 50 de ani… Totuși, este minunată. Povestea a fost foarte simplă. Înainte de a muri, la Paris, Enescu i-a dat viorile care îi aparțineau lui Menuhin, care, după un an de zile le-a returnat pe toate, mai puțin un Stradivari pe care l-a păstrat.”, spune Gabriel Croitoru despre vioară.

Liviu Prunaru și vioara Stradivarius

Cea de-a doua vioară, Stradivariusul lui Liviu Prunaru are un sunet diferit: “Venind dintr-o familie de viori Guarneri, pe care am cântat mai mult de 16 ani, pot să spun că diferența este foarte mare, și nu numai din punct de vedere acustic, ci pur și simplu material. Într-un fel simți și cânți, cu o anume tehnică, pe o Guarneri și altfel cânți pe o vioară Stradivari. Vreau să vă spun încă ceva, n-am fost prieten chiar de la început cu Stradivari. De ce? Familia Guarneri are un sunet închis, cald si plăcut, care te învăluie și te cuprinde din toate părțile. E superb! Stradivariusul are însă altă calitate, un sunet sclipitor, strălucitor, pe care eu îl asemui cu o lamă laser care trece prin tot. Mi-a trebuit ceva timp ca să mă împrietenesc cu această vioară și să-i înțeleg toate calitățile.”

Instrumentul i-a fost oferit violonistului român de Orchestra din Amsterdam: “Construcția instrumentului a avut loc în 1694, era perioada “lungă” a lui Stradivari, adică cea în care făcea instrumente puțin mai lungi decât cele obișnuite, ceea ce adaugă un grad de dificultate interpretării… De ce? Pentru că eu înainte am cântat pe un Guarneri, care era mult mai mic decât o vioară obișnuită și a fost destul de diferit atunci când am trecut pe acest Stradivarius care are 3 milimetri în plus și a fost deja ajustat cu alți câțiva milimetri. Cânt de trei ani pe această vioară. Mi-a fost oferită de Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, să cânt pe ea atâta timp cât voi ramâne cu ei. Este un motiv foarte convingator…”, spune Liviu Prunaru.

Povestea acestei viori este destul de lungă și se împletește cu viața artistică a lui Liviu Prunaru din ultimii ani: “Când am venit la Concertgebouw aveam un Guarneri, pe care cântam înainte, dar care aparținea unei familii din Elveția și era posibil să trebuiască să o dau înapoi. Mi-au oferit să încerc un Guadagnini și un alt Guarneri, Joseph Guarneri. Întâi am luat vioara Guadagnini, dar am renunțat repede. Când am atins acel Joseph Guarneri, m-am îndrăgostit imediat de el, deși veneam tot de la un Guarneri. Acesta, însă, era mai robust, mai masculin, mai sănătos și mai mare. Am trecut imediat pe acest Joseph Guarneri, pe care am cântat doi ani. Însă cei din orchestră mi-au spus că vor să caute o vioară și mai bună pentru mine.

Și atunci, un an întreg s-au perindat prin mâna mea pe acea scenă tot felul de viori: Galliano, Guadagnini, Stradivari, Guarneri, Bergonzi chiar, și pe toate le-am încercat în concerte. Cântam la aproape fiecare două-trei săptămâni cu altă vioară. Vă dați seama ce m-am “distrat” timp de un an acolo. Până la urmă ne stabiliserăm asupra unui Stradivari și urma să se încheie afacerea, dar cu o zi înainte de a semna hârtiile, a aparut acest alt Stradivari și toată lumea s-a îndragostit de el de la primul sunet. Este cel care a câștigat și este cel pe care cânt acum.

Confruntarea de la Bucuresti, în fața unei săli arhipline, cu circa 1100 de spectatori a smuls ovații publicului și aprecieri la superlativ criticilor muzicali: “Nu a fost un duel, a fost un duet. Am asistat la un spectacol violonistic absolut seducător, captivant, un spectacol al virtuozității și al expresiei. Aceasta este muzica – expresia ideală pe care vioara o dă. Cei doi au demonstrat încă o dată că sunt maeștri ai instrumentului lor, exponenți ai unei școli violonistice temeinice.” Dumitru Avakian, critic muzical. Cei doi violoniști au fost acompaniați de Horia Mihail, unul dintre cei mai apreciați pianiști români și unul dintre inițiatorii proiectului „Duelul Viorilor”.

Turneul continua pe 3 octombrie la Casa de cultura a studenților, la Cluj Napoca (în cadrul festivalului “Toamna Muzicală Clujeană”), pe 4 octombrie la Timișoara, la Sala Capitol și pe 6 octombrie, la Craiova, la Sala Filarmonicii.

5 comentarii

  • Reginald pe 03 Oct 2011

    Deci vioara Guarneri a lui Enescu a stat ” necintata ” vreme de 50 de ani . Deprimant ! Autoritatile comuniste au fost de o neglijenta revoltatoare . De fapt presupunem ca putin le-a păsat . Bine totusi ca viorii nu i s-a alterat tonul prin atit de indelungata nefolosinta .

    Reply
  • bogdan pe 03 Oct 2011

    Un motiv serios sa iesi in oras intr-o seara de vineri…celor care nu au putut participa la acest spectacol,mai aveti inca 3 ocazii! din pacate nu voi putea participa la nici una dintre ele nefiind in tara in aceasta perioada; multumesc pentru uploadul duetului interpretat vineri seară de cei doi violoniști, suficient cit sa te faca sa-ti doresti sa fi fost prezent! Data viitoare poate o sa fie la Ateneu, ar fi locul potrivit pentru astfel de sunete.

    Reply
  • Bodollino pe 03 Oct 2011

    multumim pentru inregistrare :)

    Reply
  • nini pe 08 Oct 2011

    greu de descris in cuvinte frumusetea ideii si interpretarii good for you !

    Reply
  • Gh.Scarlat pe 02 Dec 2011

    In seara zilei de 2 Oct.2011,orele 21,cei doi violonisti au aparut la TVR CULTURAL intr-o emisiune, la finalul careia au interpretat o partitura extraordinara.Va rog ,poate cineva sa-mi comunice numele compozitiei si al autorului ei?Cu cele mai calde multumiri>

    Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului