Cultură

Alexander McQueen – lord, huligan, romantic

scris pe 06 Mai 2011 de Constantin Barbu 19362 vizualizări
mcq

“Îmi pasă de independenţa unei femei. Nu-mi place când arată naivă sau fragilă, vreau să fie mai puternică. Dacă un bărbat se duce la ea, atunci trebuie să aibă nevoie de curaj ca s-o abordeze. Nu-mi place să se profite de femei”, spunea Alexander McQueen, unul dintre cei mai spectaculoşi couturieri britanici din toate timpurile.

Lee Alexander McQueen a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi designeri britanici din lume în mai puţin de zece ani de la lansara oficială în lumea modei, fiind apreciat atât pentru cunoştinţele solide în materie de croitorie personalizată, dar şi pentru emoţia şi energia intensă emanată de colecţiile sale.

Saltul s-a produs spectaculos. A trecut de la a crea rochii pentru surorile sale la ucenic al atelierului londonez Anderson & Sheppard la doar 16 ani, iar anii de ucenicie pe Savile Row (artera principală a modei din Londra) i-au adus reputaţia de expert în crearea de costume bespoke, cu o croială impecabilă. Odată câştigat renumele, designerul  a lucrat pentru clienţi ca Mihail Gorbaciov şi Prinţul Charles al Marii Britanii.

În 1996, Alexander McQueen a devenit designerul casei de modă Givenchy, timp în care şi-a dezvoltat şi propria marcă, însă colecţiile sale nu au fost foarte apreciate de critici şi de public de la început. În 2001, creatorul de modă britanic renunţa la colaborarea cu celebra casă de modă, motivând că  îi este îngrădită creativitatea. Printre numeroasele distincţii primite de-alungul timpului se număra titlul de Designerul anului în Marea Britanie în 1996, 1997, 2001, 2003, Designerul internaţional al anului, desemnat de către Consiliul designerilor americani în 2003, dar şi înaltă distincţie oferită de Majestatea Sa, Regină Marii Britanii, titlul de “Commander of the British Empire”, în 2003.

McQueen nu a încetat să şocheze lumea modei şi a început să impună tendinţe în scurt timp după plecarea de la Givenchy, de la craniile imprimate pe haine, un laitmotiv al creaţiilor sale, până la pantalonii “bumsters”, aşa-numiţii „pantaloni cu talie joasă”.


Designerul a devenit rapid recunoscut pentru teatralitatea şi extravaganţa aduse pe scenă în spectacolele de modă, dar şi pentru utilizarea celor mai noi tehnologii, cu efecte extrem de spectaculoase. Nu s-a ferit de inovaţie, dimpotrivă, a transformat-o într-o amprentă personală. McQueen surprindea audienţa la lansarea colecţiei de toamnă din 2006, „Widows of Culloden”, atunci când supermodelul Kate Moss era înfăţişată sub formă unei holograme de mărime naturală, îmbrăcată cu o rochie spectaculoasă, confecţionată din fâşii de material.

În februarie 2010, la doar 41 de ani, designerul este găsit mort în locuinţa sa, mai exact în camera folosită drept garderobă. Ancheta derulată a stabilit că Alexander McQueen şi-a luat singur viaţa. Drama creată în jurul dispariţiei tragice a artistului a atras atenţia lumii asupra ultimei sale colecţii, neterminată, dar prezentată astfel în cadrul Săptămânii Modei de la Paris din 2010. Criticii şi admiratorii au fost de acord că această ultima colecţie a lui arată clar obsesia  pentru “viața de după moarte”, toate hainele purtând o amprenta medievală, religioasă.

Institutul pentru Costume din cadrul Muzeului Metropolitan de Artă din New York onorează, începând cu 4 mai, memoria şi viziunea creativă a designerului Alexander McQueen, printr-o restrospectiva a întregii sale cariere. În cadrul expoziţiei sunt prezentate 100 de creaţii şi 70 de accesorii reprezentative pentru toate etapele vieții sale.

Creaţiile vestimentare ale designerului fac adesea referire la siluetele exagerate ale anilor 1860, 1880, 1890 şi 1950, dar ingeniozitatea lui tehnică a conferit mereu colectiilor o sensibilitate inovatoare, avangardistă.

Organizatorul evenimentului, Andrew Bolton, consideră că expoziţia rezumă în mare parte opoziţia contrastantă a muncii lui  McQueen. De îndată ce intri la expoziţie, eşti întâmpinat de două manechine care reprezintă multe dintre temele şi ideile principale ale stilului său, revizitate de mai multe ori de-a lungul carierei: constrastele puternice, viaţa şi moartea, întunericul şi lumina, prădătorul şi prada.

Prima galerie, „The Romantic Mind” este realizată din beton, în aşa fel încât să reflecte neîndemarea cu care sunt realizate anumite piese vestimentare. Exemplu arhetipal al artistului-erou, care face doar ce îi dictează inspiraţia, McQueen îşi manifestă originalitatea în special prin metodele revoluţionare şi inovatoare de a croi şi de a tăia. Nu întâmplător, designerul declara: „Trebuie să cunoşti regulile că să le poţi încălca. Pentru asta sunt aici, să încalc regulile, dar şi să păstrez traditia”. În cadrul acestei galerii, sunt expuse piese deja celebre din colecţiile „Jack the Ripper Stalks His Victims” (1992) sau „Taxi Driver” (1994), precum jachetă-kimono sau pantalonii „bumster”, care aveau talia atât de joasă încât lăsau să se vadă fesele.

Romantic Gothic” şi “Cabinet of Curiosities” sunt galeriile care ilustrează cel mai bine una dintre trăsăturile fundamentale ale colectiilor lui McQueen: atracţia pentru istorie. Inspirate în special de secolul al XIX-lea şi de stilul victorian gotic, multe dintre creaţiile vestimentare sunt influențate de cultul morţii sau de personaje asociate conceptului de gotic: vampiri, tâlhari și alți anti-eroi. Relaţia dintre victimă şi agresor este expusă mai ales la nivelul accesoriilor de inspiraţie sado-masochista, trăsătură evidentă a galeriei “Cabinet of Curiosities”. După cum spunea şi designerul britanic, “Uneori, oamenii îmi consideră creaţiile agresive. Dar eu nu le consider agresive. Le văd romantice, o parte întunecată a personalităţii umane”.


Din galeria “Romantic Nationalism” fac parte colecţii precum “Highland Rape” şi “Widows of Culloden”. Aceste colecţii au fost inspirate de patriotismul lui McQueen şi arată dragostea lui pentru tot ce înseamnă Scoţia. Colecţia “Highland Rape” a stârnit o mulţime de controverse la lansarea din 1995 şi mulţi oameni au intrepretat numele ca fiind o referire la violarea unei femei. De fapt, colecția făcea referire la “violul” Scoţiei din perioada răscoalelor iacobite din secolul al XVIII-lea, iar violenţa acelei perioade se reflectă cum nu se poate mai clar în croiala hainelor. În colecţia “Higland Rape”, este introdusă pentru prima dată stofa scoţiană în carouri.


Holograma a reprezentat punctul culminant al prezentării colecţiei “Widows of Culloden”:  Kate Moss apare virtual într-o rochie spectaculoasă, croită din sute de straturi de mătase organza cu marginile sfâșiate.

Galeria “Romantic Exoticism” prezintă o altă latură sensibilă a designerului britanic. Alexander McQueen considera că moda poate fi uneori rasistă, uitând de costumele tradiţionale pe care le poartă alte popoare. Colecţiile au fost inspirate de India, China, Africia şi Turcia, iar Japonia a avut o semnificaţie majoră atât din punct de vedere tematic, cât şi stilistic. Un exemplu concludent este kimono-ul, o o piesă vestimentară pe care designerul a recreat-o şi reconfigurat-o în repetate rânduri.

Romantic Primitivism” cuprinde colecţiile în care designerul a încercat să pună accentul pe siluetă. Regândirea siluetei este, de fapt, schimbarea felului în care arătăm. Piesele vestimentare au fost inspirate în special de cultura africană, iar înclinaţia designerului către primitivism a fost reprezentată prin combinaţii antitetice: modern şi primitiv, civilizat şi necivilizat.

Apropierea sa de natură, prezentată în galeria “Romantic Naturalism”, se vede cel mai bine în colecţia primăvară/vară 2010, “Plato’s Atlantis”, ultima colecţie pe care a realizat-o în întregime. După unii critici de modă, această ultimă colecţie a însumat temele majore ale carierei, adăugând opoziţia om – maşină şi natură – tehnologie.


Încă de la debutul în carieră, Alexander McQueen a şocat prin spectacolele sale de modă, prin stilul neconvenţional şi deseori teribilist, prin colecţiile electrizante și prin capacitatea de a îmbina forţa cu senzualitatea şi fragilitatea, fapt ce i-a atras, pe bună dreptate, denumirea de “copil teribil” al modei britanice, dar și de “huligan”. La ora actuală, casa de modă face parte din una dintre cele mai prestigioase asociații din lumea haute-couture, Fédération Française de la Couture du Prêt-à-Porter des Couturiers et des Créateurs de Mode. Detalii complete despre expoziție pe blogul Metropolitan Museum of Art New York.

1 comentariu

  • CD pe 06 May 2011

    Chestia devine serioasa. Dupa disputa oarecum amuzanta de zilele trecute, cea cu privire la tuid, acum aflam ca AMQ a fost un mare “couturier” si ca si-a inceput cariera facand “costume bespoke”.
    Pana la urma se poate argumenta, suficient de rezonabil, ca acestea sunt articole “de nisa”, destinate unor cititori care impartasesc, printre altele, un limbaj mai aparte, cu destule cuvinte misterioase pentru profani.
    Dar snobismul lingvistic manifest in aceste articole, precum si zecile de greseli gramaticale sau ortografice flagrante (toate articolele sunt nesemnate, sau doar acesta?) ma fac sa protestez impotriva includerii unor astfel de articole la capitolul “Cultura”.

    Ca o tema interesanta pentru unii jurnalisti buni de la HN, merita poate analizate putin fascinatia, influenta si posibilele efecte negative pe care Dexonline le exercita asupra limbii romane.

    Reply

Lasați un comentariu

* necesar
* necesar (confidential)
. Prin completarea acestui formular, sunteți de acord cu termenii și condițiile site-ului