Hotel Negresco – povestea unui român pe Coasta de Azur
Fondat de fiul unui hangiu din București, Hotel Negresco din Nisa este astăzi unul dintre cele mai bune hoteluri din lume, membru al asociației The Leading Hotels of the World. Un palat în adevăratul sens al cuvântului, Hotel Negresco este cunoscut mai ales pentru enormul dom de sticlă care acoperă Le Salon Royal, construit de cel care a dat numele Turnului Eiffel.
În 1893, fiul unui hangiu din București, pe nume Henri Negrescu, ajungea la Monte Carlo și începea să lucreze în restaurantele din principatul monegasc. În scurt timp, el urma să devină directorul restaurantului Helder, iar apoi directorul restaurantelor de la Cazinoul din Nisa si de la Cazinoul din Enghien-les-Bains, în 1905.
Ca director al catorva dintre cele mai selecte localuri de pe intreaga Coastă de Azur, Negrescu a intrat în contact cu elita începutului de secol XX. Importantă pentru viitorul său a fost mai ales întâlnirea cu arhitectul francez de origine olandeză Edouard Niermans și cu omul de afaceri Alexandre Darracq. Cu expertiza lui Niermans și finanțarea lui Darracq, Negrescu, devenit între timp Negresco, după naturalizarea ca cetățean francez, a pus piatra de temelie a hotelului ce îi poartă numele. Gustave Eiffel a fost angajat pentru a construi un enorm dom de sticlă, unul dintre cele mai frumoase din Europa.
Pe 8 ianuarie 1913, Hotel Negresco și-a deschis pentru prima dată porțile pe celebrul bulevard Promenade des Anglais, în dreptul Golfului Îngerilor. Un candelabru decorat cu 16 309 cristale Baccarat a ajuns și el în sala de bal a hotelului în anul 1917, deși inițial fusese comandat de țarul Nicoale al II-lea al Rusiei, înlăturat între timp de la putere de către Revoluția din Octombrie. În scurt timp, palatul lui Negresco a devenit locul de întâlnire al cremei societății franceze și europene, fiind frecventat de regi, bancheri și artiști. La doar un an de la deschidere, Negresco era aclamat drept cel mai somptuos hotel din întreaga rivieră franceză. După doar un sezon, profiturile erau situate în apropierea cifrei de 800 000 de franci de aur, o sumă fabuloasă.
Din păcate, norocul nu i-a surâs lui Negrescu pentru mult timp: odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, românul a decis să își pună palatul la dispoziție ca spital de război și chiar a plătit din buzunarul său pentru întreținerea a 100 de răniți. La sfârșitul Războiului, Negrescu nu mai rămăsese cu nimic. Ruinat, la doar 52 de ani, a murit la Paris în 1920.
În ciuda sfârșitului său tragic, hotelul a mers mai departe sub numele său, după ce a fost cumpărat de o companie belgiană. Încetul cu încetul, în ciuda faptului că rămăsese un hotel de primă clasă, Negresco a început să decadă și să fie uitat. În 1957, Paul Augier a cumpărat palatul și a început să lucreze la readucerea sa la gloria din vremurile bune. Fiica lui Paul Augier, Jeanne, a amenajat o galerie de artă care acoperă toate marile perioade ale istoriei franceze, transformând hotelul într-o ambasadă a culturii franceze pentru toți oaspeții.
Hotelul oferă clienților 94 de camere și 31 de apartamente și este decorat în stil Ludovic al XIII-lea și art deco. Camerele se diferențiază prin peisajul vizibil de la fereastră și prin suprafața totală. Astfel, camerele simple sunt disponibile cu vedere spre mare sau spre domul hotelului și au suprafețe între 25 și 35 de metri pătrați. Apartamentele pot avea suprafețe de peste 100 de metri pătrați și oferă unele dintre cele mai frumoase peisaje din Nisa. Toți oaspeții hotelului au acces la serviciul concierge “Golden Keys”, care oferă acces la aproape orice serviciu existent.
Palatul Negresco include două restaurante, La Rotonde și Le Chantecler, cel din urmă fiind și câștigătorul unei stele Michelin. Meniul de degustare, care include cele mai bune preparate haute-cuisine ale restaurantului, se numește “Découverte” și costă 130 de euro, iar meniul standard, “Chantecler Menu”, costă 90 de euro. Pentru a descoperi hotelul în detaliu, vizitați hotel-negresco-nice.com.
Citeste si ...
Alte articole scrise de:
Constantin Barbu
42 comentarii
Lasați un comentariu
Loading...Cina alături de omida care fumează narghilea – restaurantul Alice în Țara minunilor
De la intrare și până în sala de mese, designul interior al unui restaurant din Tokyo este cu totul inspirat de povestea fantastică a lui Lewis Carroll. Clienții pot lua masa între cești de ceai enorme, cărți de joc și camere tematice. Fiecare detaliu amintește de câte un personaj,...
Karakuri – roboții dinastiei Edo
Atunci când ne gândim la roboți, ne vin în minte mai ales construcțiile metalice din filmele science-fiction, nu la automatoni din lemn de balsa puși în mișcare de mecanisme derivate din orologerie. Totuși, în Japonia, arta roboților mecanici datează de aproape o mie de ani și poartă...
Viața unei legende a ceasurilor de la naștere la reeditare – TAG Heuer Monaco
Pentru un timp actorul Steve McQueen a renunțat la obișnuitele ceasuri Rolex pe care le purta pentru un model cu cadran albastru și design memorabil. TAG Heuer Monaco s-a...
Tissot Gentleman – Lecție de stil elvețian
Tissot lansează o nouă colecție elegantă, cu scopul de a oferi o alternativă Swiss Made cu o imagine ireproșabilă și un preț...
TISSOT sprijină „fenomenul” Baschet 3×3 în România
Tissot, prin importatorul și distribuitorul Albini Prassa, și Sport Arena Streetball, cea mai populară competiție de baschet 3x3 din România, își unesc forțele pentru sezonul...
TISSOT „alimentează” pasiunea pentru mașini clasice în România
Conform tradiției începute acum cinci ani, Tissot și Albini Prassa au continuat să fie un partener solid pentru cele mai importante două evenimente dedicate mașinilor clasice din România: Concursul de eleganță de la Sinaia și Sibiu...
-
Ceasuri mecanice la
COSC: Cele mai precise ceasuri mecanice sau doar o iluzie de marketing?
:
Super articol. Raman la ideea ca un barbat ar trebui sa poarte un ceas mecanic, cele pe baterie fiind mai degraba pentru doamne -
Ceasuri mecanice la
De ce am cumpăra un ceas mecanic?
:
Realitatea este ca un barbat ar trebui sa poarte un ceas mecanic. Cele pe quartz sunt pentru doamne -
Fanica la
BMW 640d – O poveste despre status și tehnologie
:
O masina superba cu un motor masiv si design deosebit, sper ca cei de la BMW sa reuseasca sa reinvie acest concept. -
ana la
Noua formă a eleganței Lanvin, prima colecție de ochelari de vedere
:
Cum pot face comanda? -
Loredana irina la
Eton, „the shirtmaker“
:
As dori sa comand online..se poate??
Felicitari pentru articol. Ne aminteste ca totusi au existat si romani care au lasat lucruri frumoase in lume
Daca era hotelul unui francez sau olandez sigur era pastrat din tata-n fiu. Cred ca l-a vandut inainte de a muri,altfel l-ar revendica nepotii. Pacat,nu ne putem mandrii in continuare cu un astfel de edifiu pentru un roman si urmasii lui,uita-te la regele Mihai,trecura peste el revolutii,50 ani de comunism si iata-i il lura inapoi…
L-am vazut in luna noiembrie 2010 ( de pe trotuar ) si intradevar arata foarte bine asezat pe Promenade d’Angles din Nisa.
Merci !
Admus, ca sa nu o confundam cu Plimbarea unghiurilor, ar trebuie sa scriem corect numele strazii: Promenade des Anglais. Acest nume vine de la faptul ca la inceputul secolului XX erau aici foarte multi englezi care isi petreceau vacantele pe malul Mediteranei. In rest, frumos hotel!
Merci pentru corectura !
Exista si varianta locala: Promenade de Sangles! Pe bune!
Foarte frumos, am fost la Nisa in 2008 si mi-a facut mare placere sa citesc mai multe detalii despre acest hotel si istoria acestuia!
M-am reintors recent de la Nisa, unde am stat 3 zile si am batut in lung si-n lat cam tot ce se putea bate in oras… Numele bulevardului are un alt punct de pornire, de fapt – o serie de calamitati naturale i-au pauperizat pe cei care venisera sa lucreze la Nisa pentru un trai un pic mai bun. Pastorul anglican a decis sa le intinda o mina de ajutor, fara a le da totusi ceva de pomana (la protestanti, totul se merita, nimic nu se capata de-a gata). Asa ca i-a determinat pe toti membrii comunitatii anglicane sa finanteze contruirea unui bulevard, pe malul marii si i-a angajat pe toti francezii amariti care doreau sa munceasca, dar nu mai aveau unde. Toata lumea a avut de cistigat: francezii au primit de lucru (implicit, si salarii), englezii au facut o fapta buna, fara sa dea impresia unei pomeni, a aparut un drum pe malul marii. Numele Bulevardului americanilor provine de la turistii americani.
Dar hotelul Negresco m-a impresionat foarte mult si pe mine. Si pe oriunde ajungeam in Nisa, faceam in asa fel sa mai dau o tura pe malul marii, sa mai arunc o privire…
Lorraine, interesanta istorioara ta cu bulevardul, dar la sfarsit i-ai incurcat pe englezi cu americanii! Sau imi scapa mie ceva?
Da, scapa. Bulevardul englezilor se continua cu Bulevardul americanilor.
Lorraine, zici tu ceva cu americanii. M-am uitat pe google maps si apare acolo “quai des Etats-Unis”, dar e scurt, n-as putea zice ca e bulevardul americanilor sau poate ei se plimbau doar pe portiunea aia scurta
. Nu mi-o lua in nume de rau, sunt informatii binevenite, dar am deviat de la hotelul in cauza la americani care nu au nimic de-a face cu Negresco.
MI-ar fi placut sa vad o asemenea bijuterie construita de catre d. Negrescu si in Ro.
ar fi fost demolat pentru a tranti o cladire de birouri sau ar fi fost inconjurat cu blocuri (v. catedrala sf iosif).
Faptul ca pana in prezent a fost pastrat numele Negresco,este o dovada de mult bun simt a actualilor propritari.Ma intreb daca astazi la noi ar fi posibil asa ceva!
O obsrvatie, daca hotelul si-a deschis portile in 1913 nu putea sa aiba candelabrul tarului Nicolaie al II-lea, “detronat intre timp de bolsevici” dintr-un motiv extrem de simplu: tarul a fost detronat (si nu de bolsevici, asa cum multa lume crede gresit, ci de o coalitie liberal – socialist-revolutionara (eserii, cum sunt cunoscuti))de-abia in 1917! Deci ori candelabrul nu era al tarului ori acesta a renunta pur si simplu la el
. In rest, foarte frumos textul si la fel si fotografiile.
Aveti perfecta dreptate, nu am fost eu suficient de clar. Formularea “a ajuns si el” incerca sa denote trecerea unei perioade de timp. Am rectificat/clarificat, multumim pentru observatie.
Multumesc ca ati tinut cont de observatii, dar mai am una: tarul Nicolae al II-lea a fost inlaturat de revolutia din martie 1917 (care a proclamat republica), nu de “revolutia din Octombrie”. Singura legatura a tarului cu bolsevicii (una trista, e adevarat) e aceea ca a fost executat de acestia, in 1918, in iulie.
“Un candelabru decorat cu 16 309 cristale Baccarat a ajuns și el în sala de bal a hotelului în anul 1917, deși inițial fusese comandat de țarul Nicoale al II-lea al Rusiei, înlăturat între timp de la putere de către Revoluția din Octombrie.”
a se citi cu atentie textul prezentarii….
da e un hotel frumos, din pacate pretul platit nu mi-a oferit acelasi confort ca in alte locatii in Franta. Eu nu cred ca se justifica atit de mult nici meniul sofisticat si bine pregatit fara indoiala, dar insuficient pentru un om normal (si nu sint un mincau) unele patiserii nu mi s-au parut diferite de cele din cafeteriile din centru.
In fine, numele a fost pastrat deoarece e citat in multe lucrari literare si face in continuare figura de marca pentru publicitatea la zi. Locul e si mentionat in istoria politica in divese momente ale istoriei Frantei. Stiu ei sa isi vinda imaginea francezii( belgienii) si fara frunze platite cu milioane de euro!
Prima data am vazut hotelul cu acest nume intr-un film cu Pierre Richard, ceva din seria cu marele blond, era pe vremea lui Ceasca, eram in liceu, filmul avea si muzica genericului la nai, s-ar putea sa fi fost Zamfir.
Apoi, in vara lui 1995, ajuns intr-o vizita scurta pe-acolo, am tresarit cand i-am vazut firma. E intr-adevar impresionant.
Dupa cite stiu eu, chiar era muzica lui Zamfir in acel film. Daca ma insel, scuze.
Muzica din filmele cu marele blond e compusa de Vladimir Cosma si il are la nai pe Zamfir.
G
Hotelul a aparut in filmul Sunt timid dar ma tratez (minutul 10.00) iar muzica acestui film este semnata, ca de altfel a multor comedii franceze, de Vladimir Cosma.
Minutul 17.00, nu 10.00. Scuze!
Foarte frumos articolul, multumim !
Si felicitari pentru site, sunt cu voi de la inceput, si aveti articole foarte reusite !
Dar am o intrebare, hotelul se numeste Negresco, nu ? Am vazut la inceputul articolului scris si Hegresco. Care e varianta corecta ? Sau sunt amandoua si nu stiu eu ?
Multumim pentru observatie, am corectat
Chestiunea este ca pe site-il hotelului scrie cam asa:
“En 1893, le jeune roumain Henri NEGRESCU (1868-1920), fils d’aubergiste et violoniste tzigane arrive à MONTE-CARLO”
Presupun ca si rromii ar trebui sa fie mandri, nu?
Acum vreo 3 ani am avut onorea sa iau cina in restaurantul Le Chantecler si vreau sa va spun ca-si merita steaua Michelin. Daca se alege un meniu complet (toti de la masa trebuie sa serveasca acelasi meniu) ritualul servirii mesei este un spectacol in sine, imi aduc aminte ca fiecare dintre noi aveam un chelner care ne servea sau ne indruma (deh, cine stie sa foloseasca cele n’spe tipuri de furculite?).
Nu am stat in hotel, dar cel putin holul prin care ajungeai catre restaurant arata ca o galerie de arta de la Louvre.
Doamne ajuta.Multumesc pentru frumusetile pe ca ni le aratati si la care multi nu pot ajunge sa le vada.Frumoasa prezentare .Felicitari,si la mai multe materiale atat de fascinante.
Am vizitat acest hotel,fiind in trecere,in 1986
nu auzisem de el,dar fiindca am vazut firma,aproape romaneasca,am intrat.M’am invartit putin pela parter,
vazand holul,receptia,un bar de zi,o sala de conferinte sau receptii,eram curios,lucrand pe atunci in domeniu,sa vad si un etaj cu o camera cel puti,dar
nu a fost de acord,unul din receptioneri,am plecat.
Sincer sa fiu,atunci nu mi s’a parut atat de elegant,cum arata astazi in aceste diapozitive.
Ma surprinde parerea de mai sus,a unui roman
patriot,intrebandu-se.Dece D-l NEGRESCU nu a construit un hotel si in Rpmania?Cand,pe timpul lui
inpuscatu;ca dupa 1990,era alt proprietar.
Sa traim bine.
Imi creste sufletul cand citesc despre romanii care au reusit si reusesc.Sunt mandra de secolul trecut, tara era de mare valoare.Pacat ca nu mai stim sa ne crestem valoarea si nu mai stim sa fim ” cineva” in Europa si in lume.Multumesc celor care publica despre oamenii minunati din trecut si din prezent.Intamplator, daca cei tineri citesc isi dau seama ca valorile tot valori raman, nunumai banii iti dau valoare.
August 1994.
Ma plimbam pe Blvd, DES Anglais – visul tineretzii si povestile tatalui meu, anii 1930′- MONTE CARLO.
Dorintza absoluta era sa intru in Hotelul Negresco – era ora 3.30 PM nici pranz si nici seara, locuiam in Frejus – Eram in pantaloni scurtzi – AMERICANUL!
Sotzia m’a avertizat: Nu tzi-e rusine sa intri inauntru? La Plaza in NYC mi-au dat o haina neagra sa am breakfastul in acelas an?
Eu … NU. Final in LOBBY! Doi functzionari in livrele rosii, cu joben negru si manusi albe (Securisti) – m’au insotzit pana la usa, de fapt m’au dat afara!
Nimenea nu pomeneste – accesul la plaja! Plaja fara nisip!
Nu cred ca este nevoie de comentariu – calitatea hotelului si reputatzia. DT
Dommage de ne rien avoir parlé de la suite impériale dans laquelle il y a un mur qui peut etre actionné par un bouton électrique Il coulisse et laisse apparaitre un grand salon qui peut etre concu comme salle a manger ou salon pour des réunion importantes
Pacat ca nu s a vorbit nimic de suita imperiala in care se afla un perete care poate fi actionat de un buton electric si se retrage lasand sa aparaun somptuos salon care poate fi utilizat si ca sala pentru reuniuni importante
Superb, merita sa-i faci o vizita
Mai este o prezenta romaneasca la Nice
arc Carol II de Roumanie. Este o gradina publica destul de intinsa putin mai la nord de aerportul Nice-Cote d’Azur -pe pe strada Fabron.Foloseste ca loc de agrement si jocuri.
Hotelul Negresco este arhitectonic foarte frumos si domina celebra Promenade des Anglais. Plaja de-a lungul acestei Promenade nu e cine stie ce,nisipul e de fapt pietris si nu se compara cu litoralul romanesc-doar ca e populata cu tot felul de starlete mai mult sau mai putin topless.
l-am vazut in 1995 m-a impresionat am facut poze
Nice este localitatea mea preferata cand plec in Europa! Promenade des Anglais, Rue Pietonne, Avenue de Californie sunt plimbarile mele preferate la “Nice”.
Hotelul Negrescu este impresionant.
L-am vazut si eu prin ’86. Atragea atentia prin frumusetea sa clasica intr-o zona in care, pe atunci, proliferasera sediile de banci cu nelipsitii pereti de sticla.
Pe ” Coasta de Azur ” mi-am plimbat deseori pasii….doresc ca numele Negresco sa nu fie schimbat niciodata , oricite schimbari ar suferi hotelul … e o dovada a harniciei si inteligentei rominului Felicitari!
E minunat cand la Nisa intalnesti urme romanesti…nu am avut cum sa-l vizitez in interior..sunt mandra ca cei cu bani multi apreciaza opera unui roman!
Hotelul Unesco si romanul care l-a construit este unul printre nenumaratii romani care a trebuit sa plece din Romania pentru a putea face ceva fara ca asazisul fisc sa nu il ia prin scoatere la licitatie, asa cum se face la noi. Rusinos, dar adevarat. Toti neavenitii stau si ard gazul de pomana prin institutiile statului. Asa ca si Romania nu se gaseste la tot pasul si nici oameni destepti, dar care nu sunt lasati sa arate ce pot la noi in tara. Ma bucur mult pentru tot ce inseamna roman.